Am comentat fiecare volum (din cele cinci cîte au apărut) din jurnalul lui C. Rădulescu-Motru, intitulate Revizuiri şi adăugiri. De-abia acum am găsit cel de-al şaselea volum, apărut anul trecut, care încheie ciclul. Iniţial, în 1943, cînd s-a apucat să redacteze aceste însemnări ele voiau să fie şi memorii sau jurnal şi ţinteau să amendeze sau să completeze mai vechi scrieri. Pînă la urmă, a biruit, în aceste însemnări, partea jurnalieră, puţine revizuiri şi adăugiri urmărind să fortifice dimensiunea conservator tradiţionalistă a operei sale, începută, în 1904, cu Cultura română şi politicianismul (un junimism mult întîrziat) şi Românismul, catehismul unei noi spiritualităţi (1936), un ţărănism care polemiza cu ideologiile totalitare, de aceea fiind aspru întîmpinat de Nichifor Crainic şi exponenţii legionarismului. Şi asta, probabil, pentru că filosoful, în cartea sa, nu punea, în prim plan, dimensiunea religioasă, nefiind de acord cu fascismul şi totalitarismul. Şi, acum, în 1948 (avea 80 de ani), scriind la jurnalul său, urmărea să înalţe un studiu despre totalitarism, din care n-au rămas decît fragmente, pe deasupra neinteresante cu totul. La 14 februarie 1948, făcînd referiri la scopul acestor însemnări, mărturisea: "Mîine, 15 februarie, se împlinesc cinci ani de cînd am început însemnările de faţă. Ele au fost începute cu gîndul să servească la revizuirea şi adăugirea celor publicate de mine şi de oamenii timpului meu. Fără voia mea însă ele au devenit o cronică a evenimentelor petrecute în ultimii cinci ani în legătură cu persoana mea şi neamul meu. În cursul acestor cinci ani am crezut că evenimentele îşi vor schimba cursul şi că România va reveni din nou la independenţa ei de altădată şi că cele publicate de mine şi de oamenii din timpul meu vor fi continuate şi de aci înainte, formînd cu acelea ce se vor publica de viitorime un singur trunchi de cult