Întocmai cum la aparatul fotografic distanţa focală decide calitatea obiectivului de a fi de portret ori de peisaj, de tăioasă precizie sau de artistic flou, la fel primele probe ale unui Jurnal edifică dacă ai de-a face cu un subiect întors către sine sau de exuberantă exteriorizare, care se iubeşte sau se respectă, care se cunoaşte sau care se caută, neliniştit sau echilibrat, ca un memorialist ce se răsfaţă sau se detestă, se dezvinovăţeşte sau acuză, se exhibă sau se învăluie, evoluează între sau dincolo de bine şi de rău.
Variantele se pot alterna, prezentând, ca şi specia pură, interes sub zodia reuşitei în formula propusă, a fericitei lovituri în gen, cu relativă trimitere la setul de evenimente raportat şi oarecum major, la atitudinea faţă de acesta, implicându-l secret pe cititor. O potrivire de caracter ţine de necesitate, departamentând degustătorii unui anumit tip de jurnal de ceilalţi posibili amatori, fosile, în caz negativ, larve apte să devină coconi, în cazul median. Un experiment pe lector este, aşadar, un Jurnal care vede lumina tiparului: ce înghite paragraful de jurnal se va pompa în vidul decomprimat al lectorului, satisfăcîndu-i sau dezgustîndu-i aşteptările.
E de înţeles atunci reflexul de exasperată respingere a unui eu visceral de suprafaţă la textul abisal luxuriant al unui Mircea Cărtărescu, nemulţumirea celui însetat de panoramă socială la lectura memoriilor lui Radu Petrescu, frustrarea celui care, citind amintirile profesorului Beldie intuieşte că i s-a oferit o versiune periată!
Etalarea unei personalităţi de structură scăpând sieşi poate să producă egal fascinaţie sau alergie, colici, stări de vomă. Unitatea cristalină a unei personalităţi, punctul acesteia de vedere în lume, cuibul lui existenţial, de la Samuel Pepys la Amiel, de la Titu Maiorescu la Mihail Sebastian rămâne, aşadar, chestiune de afinităţi,
