Momentele festive îşi au, inevitabil, dincolo de ceremonialul optimist şi de jubilaţia obligatorie, stările lor de impas şi de zădărnicie. Nici bietul Brâncuşi n-a scăpat, chiar acum, în anul său oficial, de clipele grele în care mai tare decît sărbătoarea a fost dimensiunea ridicolului. Spectacole teleastice cu poezie şi cu muzică, oratorii sterpe şi preţioase, gesticulaţii aranjate special pentru obiectivul camerelor şi multe altele de acelaşi fel au însoţit de nenumărate ori imaginea marelui sculptor şi a lucrărilor sale. Ne-a intrat nouă în obişnuinţă, dacă nu cumva chiar în anumite gene, reflexul stadioanelor, fascinaţia paradei şi tropismul ovaţiei la comandă. În spatele acestor scîntei de artificii şi pocnete de petarde, devoratorii lui Brâncuşi s-au manifestat mai departe conform naturii lor şi proiectelor aflate în plină derulare. Ion Iliescu a mai avut de spus cîte ceva calificat în legătură cu Coloana, Radu Varia se uită chiorîş tot spre Coloană şi abia aşteaptă momentul în care va constata că ea este gata să se prăbuşească, un colportor de falsuri grosolane, care în orice ţară din lume ar fi aşezat acolo unde îi este locul, la noi se plimbă nestingherit prin medii academice, iar un prefect care crede că poate face orice în judeţul lui s-a pornit să cloneze Coloana spre a o dărui, cu nesfîrşită mărinimie... oraşului Paris. Şi totuşi, dincolo de aceste aberaţii mai mult sau mai puţin festive, mai mult sau mai puţin bovarice şi narcisiace, în anumite locuri, cu multă discreţie şi cu tot atîta răbdare, s-au făcut cu adevărat lucruri care pot fi aşezate în vecinătatea memoriei lui Brâncuşi. În ultimele două luni, două asemenea evenimente s-au consumat în judeţul Argeş. Este vorba de două simpozioane de sculptură, unul de sculptură în marmură, organizat la Piteşti, şi unul de sculptură în lemn, organizat în comuna Bogaţi, în vecinătatea Piteştiului. @N_P