Exuberanţa muzicii lui Johann Strauss acoperă cu un strat gros de fard cinismul subiectului operetei-tip a culturii vieneze, "Liliacul". Pe ritmuri de vals, polcă, galop şi ceardaş, sumbra dramă a resentimentului îşi urmează, implacabilă, cursul. Dr. Falke (Olaf Bär), expus ridicolului de a traversa oraşul deghizat în liliac, nu-i iartă aristocratului Gabriel von Eisenstein (Christoph Homberger) umilitoarea farsă şi se răzbună, lovind în punctul sensibil: relaţia dintre Gabriel şi soţia sa, Rosalinda (Mireille Delunsch). Aceştia formează un cuplu de juisori superficiali, inteligenţi şi cinici, amatori de distracţii (ne)vinovate, cu păstrarea prudentă a aparenţelor. Ei sînt fluturi care dansează în jurul flăcării, riscînd să se ardă, nu lilieci care complotează în întuneric. Regizorul Hans Neuenfels nu a montat, ci a de-montat, a deconstruit "Liliacul" la festivalul de la Salzburg, ediţia 2001, care încheie "era Mortier". După zece ani de conducere eficientă şi autoritară, Gérard Mortier se retrage printr-un gest provocator, punînd să se reprezinte - pentru prima dată în festivalul aflat sub egida lui Mozart - o operetă, tocmai "opereta naţională", într-o versiune dură, scrîşnită, politizată. Mortier îşi dublează demersul prin declaraţii publice, în care condamnă reacţionarismul austriac, reflectat de votul acordat extremei drepte şi deplînge încremenirea orizontului de aşteptare al publicului în conformismul gemütlich , rămas neschimbat din vremea lui Gustav Mahler şi Karl Kraus. Populara uvertură executată de orchestra condusă de Marc Minkowski este însoţită de o scenă de balet, în care se înfruntă simbolic fluturele cu liliacul. Acţiunea este transpusă în anii 'treizeci, în timpul crizei economice premergătoare de dezastru politic, cînd "fluturii" sfidează prin frivolitate opulentă condiţia precară a "liliecilor". La balul contelui Orlofski (David Moss) ev