Atîta vreme cît trăieşte, omul este condamnat să-şi înfrunte viitorul, iar viitorul este prin definiţie purtător de incertitudini. Aspiraţia de a controla incertitudinile viitorului îşi improvizează tehnici specifice, una dintre acestea fiind horoscopul. Şi totuşi, termenul de horoscop lipsea cu desăvîrşire din limbajul aşa-zisei societăţi socialiste, care pretindea nu numai să controleze viitorul, ci chiar să-l întruchipeze. Reprezentarea ideologică a viitorului era exprimată simbolic printr-o bizară tautologie auriferă: viitorul unei epoci de aur era un vis de aur. Trecînd de la construcţiile simbolice la mecanismele operaţionale, substitutul socialist al horoscopului era planul de stat. Cea mai radicală metodă pentru a libera viitorul de incertitudini nu era anticiparea, ci fabricarea lui. Această aservire a viitorului reclama un tratament corespunzător aplicat prezentului. Imperiul libertăţii se ascundea dincolo de fruntariile acestui prezent. Planul de stat asigura societăţii o libertate etatizată. Sub tranziţie atît viitorul, cît şi prezentul, au fost proiectate într-o zonă de maximă incertitudine. Un efect al acestei dislocări este înflorirea exorbitantă a horoscopului. Tranziţia poate suprima planificarea, dar nu poate rezista tentaţiei de a-i înjgheba un înlocuitor.

În spiritul răposatei planificări, horoscopul nu se mulţumeşte să ne dezvăluie viitorul, ci ne şi instruieşte cum să facem faţă circumstanţelor a căror iminenţă ne-o vesteşte. Pe cînd planificarea se dădea drept o ramură a ştiinţei, horoscopia pare conectată mai curînd la o viziune de factură mistică. Prezumţia ei fundamentală ne condiţionează viitorul pe termen scurt de zodia în care ne-am născut. Ea induce o nouă segregare, de origine genetică, divizînd societatea în 12 segmente omogenizate prin convergenţele predestinării lor. Democraţia tradiţională deschide larg porţile horoscop