Mi-e greu să definesc acest "produs" pretins ştiinţific, în două volume, totalizînd aproape 1.100 de pagini, purtînd un titlu confuz: Enciclopedia valorilor reprimate şi un subtitlu încă şi mai derutant: "Războiul împotriva culturii române (1944-1999)". Lucrarea, apărută la editura Pro-Humanitate, este coordonată de Ilie Bădescu şi Mihai Ungheanu, cărora li se adaugă un grup de - pare-se - tineri cercetători. Mihai Ungheanu, critic literar, este actualmente parlamentar PRM; Ilie Bădescu, sociolog, profesor universitar, s-a ilustrat înainte de 1989, ca şi Mihai Ungheanu, în ipostaza de susţinător fervent şi chiar de teoretician al protocronismului. Lucrarea e compusă din nişte capitole de sinteză şi dintr-un fel de dicţionar al valorilor reprimate, ordonate pe domenii: sociologie, geopolitică, teologie şi filosofie creştină etc., la care se adaugă un lung capitol consacrat lui G. Călinescu, sub un titlu, iarăşi, bizar: "Război cultural cu George Călinescu". De la început trebuie spus că întreaga carte e scrisă prost, într-un stil de o găunoasă preţiozitate şi de o insuportabilă grandilocvenţă. Ce înţeleg Ilie Bădescu şi Mihai Ungheanu prin "valori reprimate"? Ei includ în această categorie atît pe autorii cenzuraţi, total sau parţial, în perioada comunistă, cît şi personalităţile care au fost condamnate la închisoare ori au fost excluse din viaţa publică. Extensia conceptului de represiune face ca în lucrare să fie prezenţi nu doar, să zicem, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Ernest Bernea sau Anton Golopenţia, dar şi Titu Maiorescu, Xenopol, Dobrogeanu Gherea, Iorga etc. Confuzia criteriilor e evidentă, iar imaginea de ansamblu devine complet haotică. Fiecare personalitate e obiectul unei fişe de dicţionar, cu rubrici fixe: biografia personalităţii reprimate, bibliografia operei reprimate, repere cronologice, profilul ideilor reprimate şi chiar propuneri pe