Pentru neo-gnostici, diferiţii iniţiaţi, profeţii aşa-zisei Tradiţii, "fuga spre Occident" e ceva nu numai clar (pentru ei totul e clar), dar şi firesc: Soarele însuşi fuge zilnic spre Occident, iar Soarele - o ştie oricine - nu-i decît imaginea vizibilă a Spiritului Viu. Vestul e locul înţelepciunii şi al iniţierii supreme. Dar e o iniţiere ce, pentru profani, se poate uşor confunda cu moartea: chiar termenul latin "occidens" înseamnă "care cade sau care piere", iar verbul respectiv (occidere) a produs în româneşte cuvîntul "a ucide". Osiris, marele zeu egiptean, pleacă zilnic cu barca de aur spre apus, unde este ucis, adică iniţiat, după care trece pe sub noi, prin lumea subpămînteană şi renaşte la răsărit (ex Oriente lux) pentru a o lua de la capăt. Aşadar, omul cată să imite Spiritul, Soarele şi pe Osiris: să fugă, dar, în Occident! Pe de altă parte, istoricii civilizaţiilor au relevat încă de demult că, în spaţiul eurasiatic, centrul de civilizaţie s-a tot mutat de-a lungul secolelor şi mileniilor dinspre Est înspre Vest. Faptul era cîndva reflectat şi în celebra formulă medievală numită "translatio imperii" ce arăta de la cine şi în posesia cui a trecut centrul stăpînirii universale: a Chaldeis ad Persas, a Persis ad Graecos, a Graecis ad Romanos, a Romanis ad Francos etc." Concluzionînd, dacă acum patru mii de ani, sforile globalizării se trăgeau, prin locurile lui Saddam Hussein, de către Sargon din Akkad senior, azi ele se trag departe, spre Apus, în biroul oval al lui George Bush junior. China mai are, prin urmare, de aşteptat cel puţin vreo două mii de ani pînă să-i translaţioneze şi ei Imperiul prin traversarea Pacificului! Urmînd însă deplasarea Soarelui, a Spiritului şi a Imperiului, fug către Occident şi oamenii simpli, precum bancurile de sturioni: rînduri-rînduri, în hoarde, în grupuri organizate, cu călăuze, călări, pe sub tuneluri, pe vapoar