Sînt, domnul şi doamna Apolodor, urmăriţi pas cu pas, 24 de ore din 24. Le sînt înregistrate toate convorbirile telefonice. Echipele de filaj lucrează continuu, ca la furnale, în ture ce se schimbă la fiecare opt ore. Cu supravegherea se îndeletniceşte, concomitent, şi personalul de serviciu şi de protecţie. Toate rapoartele sînt strînse la un loc, sub denumirea de cod Supravegherea lui Apolodor. Unii dintre cei care îi urmăresc pe domnul şi doamna Apolodor nu cunosc identitatea reală a cuplului pe care îl filează, iar un agent, poate cu dificultăţi culturale ori numai de auz, se referă, într-un raport, la domnul Polidor. Domnul Apolodor este Lucreţiu Pătrăşcanu, iar doamna Apolodor soţia lui, Elena Pătrăşcanu: cine şi de ce alesese acest nume, nu se ştie, dar aşa fuseseră botezaţi de poliţie cei doi în martie 1948, în luna premergătoare arestării lor. Pătrăşcanu era însă urmărit de servicii încă din 1946, iar unul dintre posturile de supraveghere ale "brigăzii speciale" se afla chiar în Ministerul Justiţiei - unde viitorul condamnat la moarte pentru crimă contra păcii şi pentru crimă de înaltă trădare era ministru. Primul comunist ministru din istoria României. Domnul şi doamna Apolodor nu erau însă la prima metamorfoză onomastică, deşi era probabil cea dintîi care nu mai depinsese cu nimic de ei; aparţineau, amîndoi, unei lumi cu identităţi multiple şi variabile, unei lumi în care pseudonimele şi numele conspirative, de cod, nu erau excepţia, ci regula. Elena Pătrăşcanu se numise, la naştere, Berta Schwamen, şi îşi schimbase numele după ce, pentru a se putea căsători cu Lucreţiu, în 1939, îi fusese "aranjat" un botez ortodox, de către Gala Galaction: o lege a guvernului Goga-Cuza interzicea căsătoriile între creştini şi evrei. Numele conspirativ preferat al lui Lucreţiu Pătrăşcanu era Andrei; chiar şi în intimitate soţii Pătrăşcanu nu-şi foloseau numele re