Domnule Eschenbach, stim ca nu sinteti pentru prima data in Romania. Cu ani in urma ati mai fost aici, in calitate de pianist…

Da, dar si ca dirijor. Am dirijat pe atunci orchestra Filarmonicii George Enescu. Si sint foarte bucuros sa ma aflu din nou aici si sa regasesc acest public minunat, meloman, extrem de calduros, la care tin mult.

Cum vedeti dumneavoastra Romania dupa atita timp? Exista vreo diferenta?

Exista o mare diferenta intre Bucurestiul de dinainte si de dupa ’89, in mod clar. Sper ca aceasta schimbare sa poata continua.

Ati dirijat multe dintre piesele compuse de Enescu?

Nu, din pacate nu am dirijat multe piese compuse de el. Dar ma voi

ocupa de acest lucru in anii urmatori, pentru ca George Enescu este, intr-adevar, un mare compozitor, dar si o mare personalitate a muzicii secolului al XX-lea, atit in ipostaza sa de compozitor, cit si de minunat violonist sau de exceptional dirijor.

Imi puteti spune citeva cuvinte despre colaborarea pe care ati avut-o cu tinarul violonist roman Alexandru Tomescu?

Concertul din 8 septembrie a fost o surpriza extrem de placuta. Auzisem de

violonistul Alexandru Tomescu, care a cistigat un premiu la concursul Marguerite Long – Jacques Thibaud, de la Paris, in 1999, si, bineinteles, de premiul I pe care l-a obtinut la Festivalul „George Enescu“. Numele sau imi era, prin urmare, cunoscut. Insa intilnirea cu el, posibilitatea de a face muzica impreuna, atit pentru mine cit si pentru orchestra, s-a materializat intr-un eveniment cu totul special, pentru ca am cunoscut un tinar care este intr-adevar un talent de mare clasa.

In calitate de director de festival – caci sinteti directorul a doua mari

festivaluri muzicale: cele de la Ravinia si Schleswig-Holstein – cum vi se pare editia din acest an a Festiv