„You can’t simulate what you’re feeling“
(un martor ocular, pe CNN)
Atacul terorist impotriva Americii de exact acum o saptamina ne obliga sa privim cu mai putina detasare impactul filmelor asupra imaginarului nostru. Dincolo de atrocitatea crimei si de urmarile sale asupra scenei politice mondiale, ceea ce s-a petrecut in ziua de 11 septembrie va schimba – credem – felul in care percepem atit filmele produse la Hollywood, cit si Realitatea, asa cum este ea mediata de dispozitivele video.
Distinctii preliminare: „reality show“ = simulacru in care felia de realitate bruta este cosmetizata, prelucrata si re-montata in laboratoarele de „recreatie“ ale televiziunii; „reality blow“ = felie de realitate avind toate aparentele unui spectacol cinematografic redat intr-o forma bruta, aparent neprelucrata, pe canalele de televiziune (nota bene: termenul de „reality blow“ imi apartine, a.l.s.).
Exorcismul ratat
Atacul asupra World Trade Center din New York si asupra Pentagonului de la Washington survine, la noi, cu citeva zile inaintea premierei filmului Pearl Harbor, megaproductia marca Bruckheimer despre atacul japonez impotriva americanilor din 7 decembrie 1941. Chiar si fara acest ultim titlu de pe lista peliculelor-catastrofa, imaginarul nostru era deja saturat de replay-ul Apocalipsei in nenumarate variante hollywoodiene. Cu acest detaliu semnificativ: in majoritatea filmelor avind ca subiect o distrugere de proportii – de origine cosmica sau terestra –, tinta predilecta a acesteia o constituie New York-ul. Manhattan-ul vazut dinspre Statuia Libertatii, cu cele doua turnuri gemene ale WTC, este nu doar imaginea emblematica a unei Americi sigure pe sine, puternice si afluente, ci si sigla iconica a unei cine-Americi folosite ca teren de antrenament pentru imaginatia scenaristilor. Intr-o lume din ce in ce mai nesigura si m
