În martie 2000, la "Casa de las Americas" din Madrid, scriitorul peruan Mario Vargas Llosa îşi lansa romanul La fiesta del chivo (Sărbătoarea ţapului). După Toamna patriarhului de Gabriel García Márquez, Recursul la metodă de Alejo Carpentier, Eu, supremul de Augusto Roa Bastos şi Domnul Preşedinte de Miguel Angel Asturias, este rândul lui să abordeze figura dictatorului din America Latină. "Ţapul" este Rafael Leonidas Trujillo Molina care, timp de 31 de ani, până în mai 1961 când a fost asasinat (eveniment redat amplu în roman), a condus despotic Republica Dominicană. Tiranul a fost înconjurat de nişte personaje lipsite de orice scrupul, care nu şi-au pus în slujba lui doar inteligenţa, ideile, curajul, ci şi ceea ce se presupunea a fi pentru ei ceva sfânt: familia. Astfel, Rafael Trujillo se culca, după bunul lui plac, cu nevestele miniştrilor şi senatorilor săi şi uneori aceştia îi puneau la dispoziţie chiar propriile fiice.
Senatorul Augustín Cabral, el Cerebrito, preşedintele Partidului Dominican, căzut în dizgraţie din pricini necunoscute, îi oferă dictatorului unica lui fiică, Urania Cabral, în vârstă de numai 14 ani, pentru a nu-şi pierde poziţia, averea şi, poate, libertatea. Reuşind apoi să părăsească Republica Dominicană cu ajutorul maicilor de la Colegiul Santo Domingo unde învăţa, Urania se stabileşte în Statele Unite, întrerupând orice relaţie cu tatăl şi cu celelalte rude ale ei timp de 35 de ani. Revine în insulă la 49 de ani, când tatăl ajunsese în stadiu de legumă, în urma unui accident vascular.
Redăm un fragment din capitolul IV al cărţii, moment în care Urania îşi revede tatăl, după îndelungata absenţă. Sărbătoarea Ţapului va apărea la Editura ALLFA, traducerea fiind semnată de doamna Mariana Şipoş (care a avut şansa să participe la lansarea romanului, la Madrid, în prezenţa autorului) şi de subsemnata.
- Nu urcaţi să-l
