Dacă Simpozionul de la Piteşti, gîndit anume pentru a mobila cu lucrări de sculptură spaţiile publice, a fost constrîns de chiar funcţia sa la alegerea unui material compatibil cu amenajările ambientale şi cu formele arhitecturale, adică marmura, Simpozionul de la Bogaţi, o localitate care îşi confirmă numele într-un mod evident, şi-a ales, drept material de lucru, lemnul de stejar. Şi aici, ca şi în primul caz, a funcţionat un anumit determinism obiectiv pentru că elementul dominant al locului, al dealurilor subcarpatice acoperite cu mari suprafeţe silvice, este chiar lemnul. De fapt, şi într-un caz şi în altul, printr-o subtilă dialectică lăuntrică, s-a făcut un transfer evident din utilitar în simbolic. Şi piatra şi lemnul au venit acum să comenteze artistic şi să stocheze simbolic materialele şi tehnicile pe care comunitatea locală, în existenţa sa imemorială şi în imediata contemporaneitate, le-a folosit pentru nevoile nemijlocite ale existenţei. Faptul că această mişcare dinspre activitatea practică spre comentariul artistic a fost posibilă, dovedeşte o anumită rafinare a conştiinţei de sine a comunităţii şi o evidentă maturizare a raporturilor omului cu lumea exterioară şi cu grupul social.

Iniţiativă a primarului comunei Bogaţi, ing. Tudor Ştefan, acest simpozion a fost coordonat din punct de vedere artistic, ca de altminteri şi cel de la Piteşti în aspectele sale specifice, de prof. Vasile Rizeanu, sculptor ajuns acum la deplina sa maturitate şi unul dintre elevii care au ştiut să preia de la profesorul Ion Lucian Murnu atît rigoarea, cît şi discreţia şi sensibilitatea. Alături de Vasile Rizeanu au mai participat sculptorii Aurelian Bolea, Ioan Deac Bistriţa, Nicolae Ghiaţă, Grigore Minea şi Corneliu Tache. Lucrările realizate în intervalul de o lună care i-a fost rezervat simpozionului sînt acum amplasate pe un platou înalt care se găseşte în i