După primul conflict la vedere între centrul PSD şi aşa-numitul "teritoriu", nu puţini au fost ziariştii care s-au grăbit să tragă concluzia că scaunul de preşedinte al partidului a început să se clatine sub Adrian Năstase.

Ocupantul scaunului nu s-a lăsat impresionat de retorica domnilor Mischie şi comp. A anunţat că activitatea din filialele împotriva cărora s-au semnalat plîngeri din interiorul partidului şi atacuri de presă vor fi luate la puricat. În ceea ce priveşte limitarea cheltuielilor potentaţilor din administraţia locală de la care a pornit disputa, a mai precizat Năstase, rămîne cum a hotărît guvernul, nu cum vor dnii Mischie şi comp.

Mai semnificativ decît conflictul însuşi e că premierul n-a încercat să-l ascundă prin formulări de tip "neînţelegeri de comunicare" ori "s-a discutat despre această problemă cu cei în cauză". Întrebarea e de ce a sacrificat Adrian Năstase imaginea unităţii partidului pe care îl conduce, în numele funcţiei sale de premier?

Un prim răspuns e că pe agenda de prim-ministru Adrian Năstase a avut în ultima vreme un şir de insuccese. Anunţul Cehiei că introduce vize pentru români, manifestaţiile atiguvernamentale de la Reşiţa, semi-eşecul cu negocierile cu FMI, care nu s-au încheiat prin redactarea scrisorii de intenţie, ci prin angajamentul guvernului că în următoarele două luni va lua măsuri economice convingătoare.

Un al doilea e că Adrian Năstase ştie că popularitatea partidului său e posibil să scadă în perioada următoare din pricina măsurilor de austeritate pe care va fi obligat să le ia executivul. Drept urmare, Năstase a început prin a anunţa măsuri de austeritate la vîrf. A mizat el pe împotrivirea bonzilor locali ai PSD-ului? Sau această împotrivire i-a venit pe tavă, servită de cîrîiala mischiotă, a pesediştilor care îşi închipuie că puterile lor locale pot cutremura centrul?

De