Formularea problemei
Nicolae Manolescu (R.l. nr. 33) propune o dezbatere pe tema repudierii esteticului. Concomitent, presa culturală a adus în atenţie problema relaţiei dintre literatură şi globalizare (a se vedea, de exemplu, Irina Mavrodin, revista 22, nr. 34). Cele două teme sunt strâns legate între ele. N.M. se referă la cearta dintre teoreticienii "fondului serios" al artei şi cei care văd în artă în primul rând "forma frumoasă". I.M. atrage atenţia asupra intertextualităţii, ca formă de globalizare în literatură, şi observă că "globalizarea ne obligă să reflectăm asupra conceptului de valoare", în timp ce N.M. consideră că marginalizarea esteticului duce la înlocuirea criteriului valorii cu cel al succesului. N.M. se referă la forţele adverse esteticului iar I.M. este preocupată de forţele adverse globalizării. Problema este foarte serioasă şi actuală, cu atât mai mult cu cât ea apare, într-o terminologie diferită, şi în ştiinţă. Lărgind astfel cadrul, vom căpăta o înţelegere mai cuprinzătoare a fenomenului, vom constata că literatura şi arta, pe de o parte, ştiinţa, pe de altă parte, îşi pot oferi reciproc ajutorul în identificarea forţelor adverse, care se vor dovedi cam aceleaşi în cele două cazuri.
Paradigma formei (frumoase)
De la Maiorescu am preluat obiceiul de a asocia forma cu fondul, iar din anii de şcoală generaţia mea s-a obişnuit să opună forma conţinutului. Dar paradigma formei a stat în atenţia psihologiei gestaltiste şi a lingvisticii structurale, fiind opusă când funcţiei, când substanţei; L. Hjelmslev a atras atenţia că atât în cazul expresiei cât şi în cel al conţinutului distingem o formă şi o substanţă, relevantă în ştiinţă fiind în primul rând forma. La o idee similară s-a ajuns şi din direcţia fizicii moderne ca şi din aceea a biologiei darwiniste. O lucrare de referinţă a constituit-o "On Growth and Form"
