Cum arată Noul Ierusalim? În finalul ameninţării irevocabile cu distrucţia, Ezechiel primeşte şi viziunea noului Ierusalim, cel care, purificat prin foc şi astfel ispăşit, se va ridica din ruină. Că este vorba despre o nouă geneză ne-o dovedeşte măsurarea oraşului, procedeu similar celui citat anterior, din Apocalipsa lui Ioan. Gestica aceasta ritualizantă induce cuprinderea, comensurabilitatea - şi, implicit, trasarea - aşadar coerenţa sacră în acel loc; este o re-consacrare a sitului de felul celor deja citate ca exemplare în acest text. "Un om a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea bronzului" se afla la poarta a "ceva ca o cetate zidită" (Ezechiel, 40; 2), aflată nu altundeva decît "pe un munte foarte înalt" (40; 2), pentru a-i revela prorocului Proiectul: "căci ai fost adus aici ca să ţi le arăt. Fă cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea" (40; 4). Aducerea în cîmpul inteligibilului uman este făcută prin intermediul măsurării; odată cu descrierea (cu numirea) celor din care cetatea este alcătuită sînt furnizate şi dimensiunile (în coţi şi lungimi de trestie); să ne amintim, măsura îngerului din Apocalipsă era similară cu aceea a oamenilor; se produce astfel trecerea din virtual în real. Cetatea şi templul, astfel parcurse, văzute şi încadrate într-un sistem de proporţii interne şi absolute cu neputinţă de transgres par a fi "animalele" astfel; e în fond un soi de "punere în posesie" a "beneficiarului" acestui proiect. Or, în proiect pătrunde proiecţia lui Dumnezeu: "slava Domnului a intrat în casă pe poarta dinspre răsărit" (43; 4). Înţelegem doar că nu este vorba de data aceasta despre arhetipul cetăţii, nu ne este descris Ierusalimul ceresc, precum în Apocalipsă, unde templul lipsea, cîtă vreme cetatea ideală era locuită de însuşi Mielul divin. Dimpotrivă, modelul prezentat lui Ezechiel este al cetăţii terestre viitoare, deci (şi) al templului; mai pre