Conformîndu-se dictonului "Clientul nostru, stăpînul nostru", ziarele şi televiziunile deschid larg paginile şi ecranele "clienţilor" de care depinde tirajul sau ratingul. Astfel, aflăm de ce unul se dă în vînt după emisiunea cutare şi de ce altuia, dimpotrivă, aceeaşi emisiune îi stă în gît, de ce un tînăr adoră manelele, iar altul, probabil mai în vîrstă, le urăşte din tot sufletul, de ce o doamnă, entuziastă, se doreşte mai repede în Europa, în timp ce un domn, sceptic, dispreţuieşte agitaţia în chestiune, ca fiind inutilă etc. Curiozitatea m-a împins să văd ce probleme îl mai frămîntă pe cetăţeanul român care dă telefon la ziar, aşa că am răsfoit câteva numere de gazetă, concentrîndu-mă cu precădere asupra rubricilor de comunicare cu cititorii. Ce descopăr? O doamnă reclamă că un copac putred a căzut pe maşina ei, drept care, pentru a primi despăgubiri, i se cer tot felul de acte, inclusiv unul care să ateste că respectivul copac a fost putred! Eventual, mă gîndesc, n-ar fi bine să ia copacul în maşină şi să se prezinte

cu el la organele în drept? Ce atîtea hîrtii?! Alt cetăţean se întreabă - şi îi întreabă pe domnul prim-ministru şi pe domnul ministru al Finanţelor - dacă e drept ca soliştii de manele, "care încasează miliarde de lei de la bişniţari şi alţi îmbuibaţi, să nu plătească nici un impozit, în timp ce salariaţii şi colaboratorii care realizează venituri peste cinci milioane de lei lunar să plătească aproape jumătate impozit." Ce i s-ar putea răspunde? Că arta... Un anonim transilvan declară indignat: "Am fost în Bucureşti, îmi este ruşine, voi cei de acolo nu mai ştiţi să faceţi pită, a trebuit turcul şi arabul să vă facă pîine. Noi ne păstrăm încă tradiţiile." Nu numai pită nu ştiu să facă bucureştenii, dar nici porţi maramureşene! Mai mare ruşinea! Aşa că bine ne spune anonimul transilvan: "Transilvanizarea este cererea noastră, a tutu