Călătorind spre Mecca, Mustafa se opreşte derutat la o răspîntie de două drumuri, unde poposeau dervişii Hassan (un om cu adevărat sincer) şi Osman (un mare mincinos). Mustafa ştie că, dacă toate drumurile duc la Roma, doar unul duce la Mecca. Mai ştie că, dintre dervişii care cunosc, amîndoi, direcţia bună, doar unul spune adevărul. Scump la vorbă, Mustafa reuşeşte, punînd o singură întrebare, să afle drumul bun. (Cititorul Dilemei, de presupus la fel de inteligent ca Mustafa, poate deduce singur întrebarea, aşa că este îndemnat să sară peste următorul paragraf.) În termenii teoriei informaţiei, răspunsul corect, fiind soluţia unei alternative simple, valorează un bit. Punînd, în mod naiv, unui derviş ales la întîmplare întrebarea "care este drumul bun?", informaţia dobîndită depinde de sinceritatea răspunsului. Dacă provine de la dervişul creditabil, ea este de un bit, dacă provine de la celălalt, fiind falsă, ea are valoarea bitului cu semn schimbat. Făcînd media, rezultatul e nul, deci a întreba direct ceea ce te interesează revine la a te baza pe noroc. Abil, Mustafa lasă impresia că personalitatea interlocutorilor îl interesează mai mult decît drumul corect spre Mecca. Adresîndu-se unui derviş oarecare, îl întreabă: "ce-ar răspunde tovarăşul tău, în cazul în care l-aş întreba drumul spre Mecca?" Dacă nimereşte pe Hassan, cel de bună credinţă, răspunsul primit va fi în concordanţă cu ceea ce Hassan ştie, atît despre drum, cît şi despre Osman. Luînd în calcul că acesta din urmă e un mincinos consecvent, Hassan va indica, sincer, drumul greşit. Dacă, întîmplător, întrebarea este adresată lui Osman, acesta, cunoscînd atît drumul, cît şi sinceritatea lui Hassan, va răsturna, conform naturii sale, adevărul, îndicînd, viclean, drumul greşit. Oricum, Mustafa va alege drumul celălalt. Mustafa şi-a obţinut bitul său de informaţie de la un agent a cărui creditabi