Povestea unei minuniAnuta de la Rohia- Moartea unei copile a nascut in inima indurerata a unui tata dorinta de a-i eterniza numele. Ascultati inca o data povestea Manastirii Rohia, relatata de un martor al inaltarii ei -. S-a mai scris si de catre altii motivul pentru care s-a ridicat la Rohia o man...
Povestea unei minuniAnuta de la Rohia- Moartea unei copile a nascut in inima indurerata a unui tata dorinta de a-i eterniza numele. Ascultati inca o data povestea Manastirii Rohia, relatata de un martor al inaltarii ei -
S-a mai scris si de catre altii motivul pentru care s-a ridicat la Rohia o manastire, dar fara a cunoaste anumite detalii. De aceea, eu fiind fiul ctitorului, cunosc bine evenimentele, pentru ca le-am trait, iar pe altele le stiu din spusele parintilor mei. Ma voi stradui sa le redau asa cum s-au petrecut, fara exagerari.
Anuta
Ctitorul manastirii, tatal meu, a fost preot ortodox roman, paroh in comuna Rohia, comuna saraca, de dealuri si paduri, avand pe atunci, in 1922, cam 250 de familii si aproximativ 1.000 de suflete, dintre care 60% ortodocsi, iar 40% greco-catolici. In anul 1922, pe 15 noiembrie, a murit sora mea, Anuta. Pe atunci, noi eram zece frati: cinci baieti si cinci fete. Cel mai mare dintre frati avea 21 de ani, iar sora cea mai mica - 2 ani.
De obicei, parintii isi manifesta dragostea in mod egal fata de copii. Eu am fost o fire mamoasa. De multe ori, am intrebat-o pe mama pe care dintre copii il iubeste mai mult. Iar mama imi raspundea constant: "Vezi, dragul mamii, eu am zece degete la manuri si la oricare m-as taia ma doare la fel!". Tata insa, desi ne iubea foarte mult, pentru Anuta avea o slabiciune deosebita. A placut-o de cand s-a nascut. De aceea i-a pus numele Ana, ca mamei dansului, pe care, de asemenea, o iubea mult. Din salariul de preot si din venitul parohial, tata nu-si pu
