„Lumea de azi este asa cum au construit-o ceilalti, nu noi. In consecinta, avem de ales: fie sa o acceptam cu supunere, ceea ce inseamna sa lasam ca islamul sa moara, fie s-o distrugem complet, pentru a o recladi apoi, asa cum o cere islamul“. Ayatollah Baqer al-Sadr
Exista in mod real caracteristici ale unui „terorism fundamentalist islamic?“ Prin ce se poate defini in raport cu celelalte miscari teroriste care, periodic, au folosit teroarea pentru a solutiona revendicari politice de toate genurile? Ce-i deosebeste pe talibani de teroristii din Brigazile Rosii, de cei din Sendero Luminoso, din organizatia Tigrii Tamili sau din ETA, IRA sau Provos?
Bruce Hoffman, intr-un studiu realizat pentru corporatia RAND, afirma ca tot ceea ce este absolut vizibil diferit in cazul „terorii sfinte“ in comparatie cu „teroarea laica“ este aparitia unui cu totul alt sistem de valori, a altor sisteme de legitimare si justificare, a unor alte concepte asupra moralitatii. Pentru teroristul religios, violenta este, mai intii de toate, un act sacramental sau o datorie divina executate ca raspuns direct la un comandament sau imperativ cu motivatie teologica. In acest caz, terorismul capata o dimensiune transcedentala, iar autorii nu mai sint tinuti de nici un fel de constringeri politice, morale sau practice care par sa mai existe in practica grupurilor teroriste laice. Daca, in general, acestia din urma considera violenta indiscriminatorie drept imorala si neproductiva, teroristii religiosi considera aceasta violenta nu numai pe deplin justificata din punct de vedere moral, ci chiar ca o forma absolut necesara si fireasca pentru a-si atinge scopurile. In acest caz, religia serveste drept suport de legitimare morala - intarita de fiecare data prin apelul la autoritatea unui text sacru sau sustinuta de autoritatile religioase care afirma ca vorbesc in numele divinitatii.
