• Adrian Stroe a omorit cu singe rece trei femei si a fost condamnat la inchisoare pe viata • Dupa zece ani de temnita, ucigasul s-a impacat cu soarta si cu Dumnezeu • Numit la vremea respectiva taximetristul mortii, vietasul Adrian Stroe s-a hotarit sa rupa tacerea • „Am ales Gazeta de Sud pentru a ma confesa...“
O privire patrunzatoare, ca o lama de otel, porneste din doi ochi albastri, de dincolo de biroul de lemn. Un barbat intre doua virste, cu parul grizonat, de 1,8 metri inaltime, astepta de citeva minute, fara sa scoata un cuvint, asezat pe unul dintre scaunele camerei de garda a inchisorii. Respectat si temut in inchisoare, hulit si dusmanit afara, in societate, Adrian Stroe, condamnat pe viata pentru niste crime oribile, ne chemase sa-si verse sufletul. In urma cu citva timp, el a trimis o scrisoare la redactia GdS: „De aproximativ un an, am imbratisat credinta in Dumnezeu si aceasta a fost o sarbatoare a vietii mele. Dupa caruselul intimplarilor faste si nefaste din libertate si dupa o lupta acerba cu propria constiinta, mi-am regasit pacea interioara... Am devenit o enciclopedie ambulanta a celor mai urite experiente umane...“ Zece ani, Adrian Stroe refuzase sa stea de vorba cu vreun ziarist, sa explice motivul pentru care omorise, una dupa alta, mai multe femei.
Licentiat in Constructii si student la Arhitectura
Adrian Stroe, taximetristul mortii, asa cum este cunoscut in analele politiei, a dus pina in 1992 o viata normala. Spune ca, dupa ce a terminat Facultatea de Constructii din Bucuresti, a urmat la seral cursurile de arhitectura.
„Am lucrat, inainte de \'89, ca sef de brigada la Casa Poporului. In timpul liber, eram <>, faceam taximetrie la negru. Pina intr-o seara cind am luat-o pe cumnata-mea de la aeroport. Se intorcea din Cipru, unde avusese un contract de munca. De la Otopeni am luat si un malaiezia