Contextul invaziei sovietice Pina in 1973, Afganistanul a fost regat. In acel an, un nou guvern, condus de Mohammad Daud, a ajuns la putere si l-a exilat pe rege. Daud a continuat politica de nealiniere a Afganistanului, fapt care a iritat puternic URSS. La sfirsitul lui 1977, Afganistanul si URSS au inceput sa aiba relatii incordate dupa ce Daud i-a acuzat pe sovietici ca se amesteca in treburile interne ale statului. In aprilie 1978, Daud a fost rasturnat de la putere de Nur Taraki, un lider care voia sa introduca socialismul intr-o tara islamica. Un experiment, dupa cum se va vedea, extrem de dificil de pus in practica. Era foarte greu sa explici unei populatii islamice ca femeia era egala cu barbatul, dar si imposibil sa le demonstrezi unor oameni, care stiau ca Allah stabilise cine sint saracii si bogatii societatii, ca trebuiau sa devina cu totii egali din punctul de vedre al proprietatii. In consecinta, opozitia interna fata de aceste reforme a crescut mult in perioada 1978-1979. Afirmind ca aceste reforme ameninta cultura si traditia islamica, un trib afgan, autointitulat Mujahedin (luptatori in numele lui Allah), au atacat obiective militare si civile ale guvernului in tara. Afganistanul intra, astfel, in plin razboi civil. Pe fondul degringoladei interne, comunistul Nur Taraki a fost inlocuit in 1979 de catre Hafizullah Amin, care, initial, a incercat sa lucreze cu mujahedinii, iar in paralel sa mentina orientarea pro-sovietica a tarii. Razboiul civil a continuat insa, iar supravietuirea guvernului de la Kabul era pusa sub semnul intrebarii. Pentru URSS, situatia devenise grava. Guvernul pro-sovietic care urma directivele de la Moscova era in pericol de a fi rasturnat. Mujahedinii erau inamici declarati ai URSS, iar evenimentele din Iran erau o gura de oxigen pentru ideologia fundamentalista pe care o promovau. Din perspectiva sovietica, situatia impunea o