S-a incheiat cea de-a 58-a editie a Festivalului cinematografic de la Venetia, fara mari surprize, fara mari emotii, in spiritul editiilor din ultimii ani.
Juriul condus de Nanni Moretti, regizorul italian cel mai iubit si mai prestigios, a acordat premii discutabile pentru un concurs destul de slab, dupa parerea criticilor prezenti la Lido.
Monsoon Wedding al indiencei Mira Nair, o comedie inteligenta si simpatica, dar nu excesiv de noua, curajoasa sau originala, a cistigat „Leul de Aur“.
In timp ce fragilul film italian Luce dei miei occhi (Lumina ochilor mei) de Giuseppe Piccioni a incasat cele doua „Cupe Volpi“, pentru cel mai bun actor si cea mai buna actrita, protagonistii Sandra Ceccarelli si Luigi Lo Cascio, care ar fi meritat mai degraba acest premiu anul trecut, pentru rolul din I cento passi.
Personal, sint mult mai de accord cu celelalte premii, date filmului mexican al lui Alfonso Cuaron, Y tu mama tambien, care a obtinut „Premiul pentru cel mai bun scenariu“, scris impreuna cu fratele Carlos, si „Premiul Marcello Mastroianni“ pentru cei mai buni actori debutanti, simpaticii Gael Garcia Bernal si Diego Luna, care la ceremonia de inminare a premiilor le-au multumit mamelor lor si lui… Mastroianni.
De asemenea, este neasteptat si curajos „Marele Premiu al Juriului“, acordat unui film bizar si original ca Hundstage, al regizorului austriac Ulrich Seidl. „Premiul pentru regie“ a fost acordat iranianului Babak Payami pentru filmul Secret Ballot, chiar daca multi critici au apreciat in mod deosebit magistrala lectie regizorala data de Lucian Pintilie in L’après-midi d’un tortionnaire. Si apoi? Nimic pentru interesantul film al lui Ken Loach, The Navigators. Nimic pentru rigoarea si eleganta lui Phillippe Garrel.
Dar anul acesta festivalul de la Venetia si-a dublat premiile. In afara concursului oficial, numit V