In locul numit turistic „Ferestre spre lume“ („Windows on the World“), de la ultimul etaj al unuia dintre turnurile gemene ale complexului World Trade Center, am descoperit cindva, anul trecut, ca am rau de inaltime. Cam aceeasi senzatie s-a repetat acum, de cite ori am vazut zgirie-norii prabusindu-se – prima, dar si a doua sau a treia oara, iar apoi de fiecare data in reluare.

S-a vorbit deja despre cei inscrisi pe drumul democratiei care nu au luat in seama un avertisment simplu de genul: „Atentie, denivelari!“. S-au comentat in tabloide profetiile literare despre distrugerea Babilonului ideal al prezentului, iar Nostradamus a depasit recordul la vinzare de carte. S-ar putea scrie despre cum a fost „castrat“ New York-ul, un corn al abundentei in materie de posibilitati existentiale si culturale. Din valul de empatie colectiva, voi alege un alt punct de vedere privind atacurile asupra celor doua orase americane emblematice. La data la care scriu – cind SUA nu au trecut inca la actiune – cele trei analize – ciber-teoretica, intelectual-activista si jurnalistica – au in comun un caveat asupra reactiilor militare americane trecute si prezente.

Pentru Arthur si Marilouise Kroker, teoreticieni ai „culturii deseurilor“ postmoderne, atacul de pe 11 septembrie reprezinta o lovitura simbolica impotriva triadei/trinitatii compuse din Pentagon, World Trade Center si liniile aeriene americane. Intr-un articol aparut in revista online ctheory.net, cei doi canadieni considera ca aceasta zi, pina acum neutra, a deschis epoca puterii virale, putere cu urmatoarele trasaturi definitorii:

1. este o microputere, operind la nivel low-tech, ceea ce, paradoxal, o face greu de detectat cu mijloace sofisticate si, in consecinta, cu atit mai periculoasa;

2. este condusa de un spirit egal in zel cu cel al cruciatilor medievali;

3. avem de-a face cu un tip