E normal sa mai ia omul un suc, e inca destul de cald, merge, acolo, un Pepsi, o Coca-Cola, nu sint de neglijat nici Fanta, Prigat sau Libella (ce nume inspirat, parca ar fi o licoare obtinuta din aripi gingase de libelule!). Oricare dintre aceste delicatesuri lichide face opt mii de lei stramosesti si se vinde la un sfert de litru; taranii, citi mai sint, cer pe un litru de lapte sapte mii (tot de lei). Cu o Libella in burta si cu o sticla de lapte in sacosa, adica oarecum satisfacut si linistit si pe dinauntru, si pe dinafara, poti poposi la un stand de carte, nu cumperi nimic (prietenii stiu de ce…), dar ai – cit de cit! – un usor parfum de intelectual. Pe una dintre tarabele de acest fel se gaseste si romanul Destin, de Pearl S. Buck; si ce coperta i-au mai pus editorii craioveni, mama, mama!, ca sa zicem asa: de prima data noi vedem o tinara foarte frumoasa, bruneta, are ochi superbi, usor migdalati, privire de miere si de dulci pacate, cam tot pe-acolo te duce gindul vazindu-i bustul ornat cu binecuvintate si zglobii proeminente; si mai vedem tot acolo, dar ceva mai in spatele (cu siguranta armonios) al tinerei, un sfesnic argintiu prevazut cu o luminare aprinsa, asezat pe o masa mica, eleganta, rotunda, pe care figureaza si un sapun Fa, acum nu se stie daca urma sa-l utilizeze frumoasa dama, fiind un proaspat cadou, sau este numai cutia de carton goala, pusa pe mescioara pentru efect „artistic“. Si se mai vad acolo, pe coperta, ceva lucruri: la lumina molateca licareste o butelie de sampanie cu doua pahare aferente, cu suport subtire, finete in toata regula, ca-n telenovele. Un ansamblu ce s-ar putea numi „Frumoasa in asteptarea Zburatorului cu Mertan“, gatit in costum Versace, lustruit – la obraz – cu Gilette, din cel „perfect barbatesc“. Ala ar putea fi piticul manelelor, Adrian Copilu’ Minune, ca tot umfla, la o nunta numai, 5000 de dolari.

Da