Ce să mai scrii, despre ce să mai scrii când valorile în care crezi sunt atât de animalic atacate, când ideea cade retezată sub forţa nimicitoare a mârşăviei? Chiar şi cel mai sănătos organism poate fi înfrânt de germenii invizibili ai bolii. Astăzi, lumea în care trăim a dovedit că e mai bolnavă decât s-a bănuit. Nu e suficient să contruieşti o lume raţională, să propui valori planetare şi să institui un model planetar, pentru că în peşteri fiara din noi refuză să adoarmă.
Ca toată lumea, am fost şocat de sălbăticia atacului asupra Pentagonului şi a celor două clădiri World Trade Center. Nu s-a insistat suficient asupra numelui intrat într-o atât de crudă istorie: nu "American", ci "World" Trade Center! în egală măsură, fiecare dintre noi am pierdut o rudă şi un prieten, fiecare am suferit o înfrângere în iluzia că omul poate fi smuls dominaţiei iraţionale a bestiei din noi. Lumea, lumea civilizată, a fost înjunghiată cu laşitate şi e de datoria ei să reacţioneze.
Din păcate, orbirea, ura şi resentimentul sunt atât de adânc înrădăcinate încât destui dintre cei din jurul nostru jubilează porcos: faptul că marea putere americană a fost atât de drastic lovită de-o mână de criminali vicioşi constituie pentru această umanitate decăzută un motiv de satisfacţie. S-a întâmplat să văd la CNN, aproape din prima clipă, evoluţia cataclismului. Deşi n-am realizat (şi poate n-o realizez nici acum) dimensiunea tragediei, mi-am dat seama că s-a produs ceva ireversibil: că viaţa nici unuia dintre noi, oriunde ne-am afla, nu mai poate fi garantată de nimeni. Că nu mai există "locuri sigure" şi "locuri primejdioase", că lumea a devenit un coşmar generalizat.
După două sau trei ore în care am urmărit împietrit de oroare şi spaimă ceea ce înseamnă, fără nici o discuţie, începutul declinului lumii aşa cum o ştim noi, obligaţii casnice m-au adus într-un importan
