Tragedia din America este nu doar cel mai crunt act terorist din istorie, dar şi cel mai mare eveniment mediatic. CNN a intrat imediat în direct, la fel şi postul de televiziune BBC World. Mai mult, în timp ce transmiteau imaginile cu cele două turnuri WTC arzînd, britanicii îşi anunţau, din cînd în cînd, telespectatorii că ceea ce văd nu e ficţiune. Acest anunţ sec, generat de un impuls deontologic cum numai standardele BBC pot concepe, a fost probabil cea dintîi asociaţie între realitate şi ficţiune care s-a făcut după evenimentele de la New York şi Washington. Ea se adresa unui public obişnuit în exces nu doar cu ştirile catastrofale, dar şi cu filmele de acelaşi gen: Hollywood-ul părea să fi imaginat totul, toată gama de atacuri asupra Americii fusese deja construită pe ecran de scenariştii fabricii de vise, de la răspîndirea unui virus mortal pînă la invazia extratereştrilor şi de la războaie atomice pînă la erupţia unui vulcan în inima unei metropole. Cît despre filmele cu terorişti de toate etniile şi religiile, cu cauze şi ideologii de extremă stîngă sau dreaptă, ele sînt de mult produse de serie, în care binele învinge sistematic răul. Familiarizaţi cu răul de ficţiune, consumatorii de produse mediatice trebuiau, aşadar, avertizaţi că de această dată răul e real. A urmat un adevărat infern mediatic, cu informaţii şi imagini de pe tot globul, cu declaraţii ale şefilor de state şi comentarii ale analiştilor politici ori ale specialiştilor în terorism. Locul ştirilor cu catastrofe "mici", servite în pilule de cîteva minute de toate telejurnalele lumii, a fost luat de o lungă naraţiune desfăşurată pe mai multe planuri, urmărită cu sufletul la gură de oameni de pe tot globul: CNN, BBC şi celelalte posturi TV au transformat succesiunea de reportaje şi ştiri într-un fel de epopee a Americii, în care solidaritatea în jurul valorilor civilizaţiei trezea în oam