Consecinţele atacului împotriva Statelor Unite ale Americii impun o nouă viziune asupra politicii externe (alta decît cea anunţată în primele luni ale preşedinţiei Bush) şi o percepţie nouă a valorilor pe care se întemeiază societatea americană. Unul dintre argumentele antiamericanismului din discursul european şi din acţiunile islamice, alături de denunţarea Vietnamului, a companiilor multinaţionale, a egoismului şi a aroganţei, este imoralitatea şi degenerescenţa unei civilizaţii supuse doar valorilor materiale: "ţara cea mai imorală din lume, aservită puterii banului care îi ţine loc de suflet" (Emmanuel Mounier).

Sufletul Pe 11 septembrie, o lume întreagă a putut să vadă că sufletul nu este întru totul pierdut. În momentul unei mari şi neaşteptate încercări, fibra umană s-a dovedit rezistentă: generozitatea, devotamentul, sacrificiul, datoria faţă de ceilalţi au fost valori exprimate prin fapte, nu prin lozinci. Această încordare, energia eficient folosită sînt deocamdată semnele care permit speranţa că Statele Unite vor depăşi momentul de cumpănă. Cumpănă determinată de perspectiva recesiunii economice, de dezechilibrul între necesitatea de a asigura securitatea teritoriului SUA şi a oamenilor de pe acest teritoriu şi păstrarea libertăţilor democratice, de incidentele între grupurile naţionale şi religioase. Marile instituţii financiare de pe Wall Street, cele neafectate de evenimente, au aşteptat momentul cînd şi cele afectate au putut să-şi reia activitatea. Din primele minute, canalele de televiziune au decis să-şi pună la dispoziţie gratuit imaginile obţinute şi să suspende difuzarea reclamelor. Pe celălalt taler al balanţei se află lucruri mai puţin concrete, dar extrem de importante pentru destinul unei populaţii devenite popor. Evoluţia pozitivă a spiritului comunitar a transformat istoria Americii în povestea unui succes, aşa cum a observat