Întrucît SUA simbolizează siguranţa, prosperitatea, eficienţa şi stabilitatea democratică, orice "tragedie americană" impresionează la maximum opinia publică de pretutindeni. Trebuie să vorbim la trecut despre aceste atribute securizante? Orice minte lucidă ar trebui să spere că nu. Dar - se tot repetă de la 11 septembrie încoace - "istoria nu va mai fi aceeaşi". Atît CNN, cît şi mediile analiştilor politici au avut zilele acestea ocazia să speculeze liber, ca şi cum atrocele scenariu "hollywoodian" al atacurilor teroriste s-ar fi extins asupra "scenariului" global în care sîntem cu toţii antrenaţi. Nu doar agresorii sînt, cel puţin deocamdată, "nişte laşi fără chip" (după cum se exprima preşedintele Bush). Viitorul însuşi nu are încă o fizionomie. "Actul de război" comis împotriva Americii a provocat un deficit de predictibilitate a cărui undă de şoc va atinge deopotrivă economia, diplomaţia, doctrina militară şi dinamica financiară din spaţiul euro-american. Războiul real pe care Washingtonul şi partenerii săi îl vor declanşa împotriva terorismului va fi precedat de o confruntare pe piaţa ofertelor geostrategice. Se vor lua decizii practice, dar numai după ce dihotomiile fundamentale (de tipul "izolaţionism" vs "intervenţionism") vor fi tranşate la cel mai înalt nivel. Pînă acum, SUA au putut verifica solidaritatea politică a Occidentului care - prin intermediul aliaţilor din UE şi NATO - a reuşit să-şi concerteze reacţiile şi să simplifice dezolantul peisaj de după bătălie: democraţia, libertatea, capitalismul se luptă acum cu oricine li se opune, indiferent de regimul ideologic sau pretextul local sub care s-ar petrece opoziţia. Secolul XXI începe, aşadar, prin ireductibila polarizare a comunităţii internaţionale. Adică prin falimentul ideii de dialog. În aparenţă, un asemenea antagonism este binevenit. De la încheierea războiului rece, întreaga lume caut