http://www.revistarespiro.com

În primăvara acestui an s-au publicat şi în Statele Unite (după ediţia spaniolă), memoriile lui Plinio Apuleyo Mendoza: Acele vremuri cu Gabo (Aquellos tiempos con Gabo, Plaza & Ianés Ed., 2001). E vorba despre istoria mai puţin cunoscută a lui Gabriel García Márquez, povestită de unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai săi. Plino Apuleyo Mendoza este autorul, între alte lucrări, al romanului Años de fuga, apărut în 1979; l-a cunoscut pe Gabriel García Márquez încă din perioada cînd amîndoi aveau în jur de douăzeci de ani şi sînt prieteni de cîteva decenii. Putem afla din recentul său volum de memorii, între alte detalii importante, şi motivele apropierii dintre autorul Veacului de singurătate şi regimul de la Havana. Întreaga intelectualitate latino-americană, explică azi Apuleyo Mendoza, a fost sedusă de mitul revoluţiei. Cei doi prieteni, G. García Márquez si P. Apuleyo Mendoza, au călătorit în Cuba imediat după intrarea în capitală a lui Fidel Castro, şi au asistat pe un stadion la unul dintre procesele organizate unui fost personaj învestit cu putere în vremea regimului Batista. Amîndoi au văzut cum Fidel Castro avea să refuze cererea de graţiere pe care familia celui condamnat a încercat să o înainteze. Amîndoi au trăit experienţa plină de dezamăgire a colaborării cu Agenţia Prensa Latina, tot mai plină de funcţionari servili, rigizi şi dogmatici. Cu toate acestea, dacă P. Apuleyo Mendoza s-a despărţit de simpatiile din tinereţe, evoluţia politică a lui Gabriel García Márquez a fost alta. Povestea despărţirii opţiunilor începe în primele luni ale anului 1971, cînd securitatea cubaneză arestează un scriitor pe nume Padilla şi, cu metode de constrîngere pe care ni le putem imagina, îl conving să redacteze o autocritică pe care să o citească în public. Acesta a cedat şi a facut ce i s-a cerut. A urmat un întreg scandal î