Linia înfricoşătoare
a lui Huntington Vă aduceţi aminte ce vîlvă a stîrnit printre români, cu cîţiva ani în urmă, traducerea lucrării lui Samuel P. Huntington intitulată "Ciocnirea civilizaţiilor"? Prin reducţii grosolane de citare şi interpretare dar, mai ales, printr-o găselniţă grafică aşezată pe copertă, s-a acreditat ideea - atît de dragă profesioniştilor într-ale patriotismului orb, bazat exclusiv pe impulsuri emoţionale în detrimentul raţiunii - că, aşezată pe falia dintre două culturi, ţărişoara ar fi ameninţată cu sfîşierea. De ce? Pentru că, vezi Doamne, aşa vor americanii. Care americani... ştim noi bine că sînt mînă-n mînă cu iudaismul şi cu masoneria, alcătuind temuta "ocultă mondială" pusă pe cele mai diavoleşti rele: pulverizarea religiilor şi a naţiunilor, aservirea întregii planete sub puterea nimicitoare a dolarului, exploatarea nemiloasă, pînă la lichidare, a popoarelor mici, viteze şi, de aceea, incomode. În realitate, studiul respectiv - o cercetare ştiinţifică de maximă complexitate şi rigoare - relevă nu altceva decît incompatibilitatea structurală şi, de aceea, ireductibilă, dintre civilizaţia de tip occidental şi necivilizaţia orientală. Născîndu-se şi trăind chiar în zona unde ciocnirea s-a produs la modul violent, scriitoarea iugoslavă Dubravka Ugresici configurase respectiva alteritate printr-o serie de antinomii esenţiale, etern ireductibile: educaţie - primitivism, organizare - dezorganizare, conştiinţă raţională - conştiinţă mitică, previzibilitate - imprevizibilitate, cetăţenie - naţionalitate, toleranţă - intoleranţă. La toate acestea m-a dus gîndul zilele astea, auzîndu-i şi ascultîndu-i pe compatrioţii noştri cum comentau dezastrul petrecut în America pe 11 septembrie. Dincolo de dubioasele sondaje, de manipulabilele demersuri jurnalistice sau de ipocrizia unor declaraţii politice, ajunge să circuli cu mijloacele de tr
