"Nu mă întrebaţi cum am făcut primul milion de dolari". Este o vorbă celebră rostită de un om de afaceri american care a fost preluată cu mare drag de mulţi afacerişti români. Ei nu o folosesc niciodată (nu au ajuns să aibă curajul celui care a rostit cuvintele de mai sus), dar se simt în siguranţă şi cu conştiinţa mai curată de fiecare dată cînd o aud rostită de vreun analist al domeniului economic. Sintagma "cum am făcut primul milion de dolari" strînge în ea toate ilegalităţile, tot traficul de influenţă şi toate actele de corupţie pe care le poate face o firmă sau o persoană pentru a cîştiga bani. Doar că sintagma de mai sus include şi un lucru subînţeles: acela că după ce "a făcut milionul de dolari" omul de afaceri a ieşit din economia subterană. "După un milion de dolari, am putea continua afirmaţia - imaginar -, puteţi veni să mă luaţi la puricat pentru că sînt curat". Doar că, în România, prea puţine firme s-au oprit la un milion de dolari făcuţi prin intermediul economiei negre. Corupţia din economia românească le-a încurajat să meargă mai departe, iar milioanele de dolari au curs unul după altul. De altfel, chiar mediul de afaceri încurajează corupţia dacă ne gîndim că, după 11 ani de restructurare, economia românească se află în proporţie de peste 50 la sută în mîinile statului. Acest lucru nu înseamnă că nivelul corupţiei depinde neapărat de tipul capitalului, de stat sau privat, dar în mod cert administratorii averii statului au uns canalele pe care au intrat fără mari riscuri corupătorii. Exemple sînt nenumărate. Ele nu sînt spectaculoase, nu ating numele mari, dar pot fi ghicite din ştiri care par, la prima vedere, nevinovate. Un fost ministru al industriei, vorbind despre regiile naţionale din domeniul utilităţilor publice, spunea că ele sînt adevărate cutii negre: se ştie ce intră (cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu salariile ş.a),