Pe 6 iunie 1768, împărăteasa Maria Tereza interzicea aducerea de cărţi religioase schismatice din Ţara Românească şi Moldova către Transilvania, pentru a nu fi pusă în pericol unirea cu Roma a unei părţi dintre românii ardeleni (merituoşii greco-catolici), unire atunci încă relativ fragilă. Ştim azi că interdicţia împărătesei n-a avut rezultate spectaculoase. Contrabanda cu cărţi a continuat binişor. Iar pe-atunci, globalizarea - aşa cum o văd ireductibilii săi inamici de azi - nici măcar nu începuse. S-a cam întors roata. Săptămîna trecută, premierul Adrian Năstase - ajuns în aceeaşi Transilvanie - a blamat încăpăţînarea unor dascăli ardeleni maghiari de a preda după manuale tipărite la Budapesta. E clar că avea dreptate, problema nefiind tocmai nouă - ca şi încăpăţînarea cu pricina. Dar nu e clar de ce tocmai premierul trebuia să se implice în afacere, şi nu ministrul Învăţămîntului. Desigur, ştim că d-na ministru Andronescu este prinsă de cîteva luni în luptă teribilă, la Bucureşti, cu manualele opţionale publicate în română; dar poate n-ar strica să-şi menajeze forţele în abordarea acestor cauze perdante şi să-şi îndrepte eforturile acolo unde este într-adevăr nevoie de ele. Şi totuşi, nu aceasta este povestea noastră, chiar dacă vom rămîne alături de interesanta Maria Tereza. Conştientă şi nu prea că românii se trag din vulgul imperial roman de altădată - acel vulg despre care Juvenal spunea în Satire că se-nnebunea după pîine şi circ -, Maria Tereza ar fi spus odată - şi ea - că iobagii, dacă nu au pîine (şi se plîngeau că nu au) să facă bine şi să mănînce cozonac. A spus-o, nu a spus-o - legenda zice că da, istoricii spun că nu, dar le-gendele sînt prin definiţie mai puternice decît oamenii de sub ele. Şi-acum, să mai zică unii că poveştile nu se suprapun, chiar şi în ciuda celui ce le spune! Ei bine, în judeţul Ilfov există, nici prea mare şi nici prea