"Ce reporter? Ce-i ăla, bă? Lasă-mă, bă, în pace? Ajutor, mă bate ăsta! Nu mă lasă în pace! Nu pune mîna pe mine! Nu mă bate! Mămica mea, mămicuţa mea, nu lăsa să respire pe ăsta! Dă-i păduchi să mînce! Mai vrei, mă? Mă, te îngrop la viermi, naţia ta a dracu'! Ce vrei, bă? Luam şi eu colivă, lasă-mă, bă, să iau colivă, colivă mă laşi să iau, naţia ta a dracu! Păi, de trei sute de ani iau colivă, mă, vacă, mă, boule, mă, te tîrăsc, te tîrăsc de nu te vezi. Păduche! Vino că mă scarpină unu', să ţi-l dau? Vino să-ţi zic, vino încoa', hai vino, vierme, vino încoa'! Tu mă cunoşti? Sînt Ottonel, bă, Ottonel, maturat de trei sute de ani în butoaie de calitate la podgoria de la Panciu. Sînt Ottonel, zeamă de strugure, aşa mă strîngea Marian şi ieşea untul din mine. M-a băgat într-un butoi şi m-a desverginat, nu mai puteam nici eu. Păduche, auzi, mă? M-am luptat cu viaţa, mă, că a trimis Trei Umbre oştile peste mine... dădea sabie cu sabie şi eu răspundeam cu rîgîit şi îi puneam pe toţi la pămînt.
Sînt lovit la cap de vulpea cea şireată, că i-a luat ac de cojocul ei o vrabie şi lumea: Ottonel! Adică, unde-i Ottonel? Ce sînt eu să plătesc oalele sparte ale mai ştiu eu cui? Fritz e îngropat, dar de ce nu-i fac lui mizeriile astea? Nu el are loc la Străuleşti lîngă mamă-mea? I-am zis: de ce, mamă, lui? Că e mai mare, dar îl iubeşti? Bine, cum să nu. Dar eu, mamă? Tu, ce păduche, mîncă de sub unghii! Eram profesor universitar cu rang de categoria a 3-a, vroiam să fug în străinătate cu invenţia cîmpului triagonal. Nu, că nu aveţi permis. Dar n-aveam capul meu? Că nu. Bine, fug, mă prind şi mă bat în cap. De ce te uiţi la cap? Vrei să dai şi tu? Hai dă! Hai dă! Dă! Aici! Aici! Loveşte bine şi gata. M-am văzut ieri cu Maria Tereza. Îţi trimite salutări şi că să treci pe la ea. Eu mă mai duc. Mă lasă unchiu' Petcu, că nu aş putea. Unchiu' Petcu e cojocar şi miroase a cojoc
