"Literatura noastră a avut o viaţă aparte, ignorînd viaţa oamenilor şi firea locurilor de pe la noi... Aşa s-a ajuns la situaţia de astăzi în punctul mort şi insipid de cultură în apogeu, cînd oamenii graşi la trup şi la suflet, se simt goi de preocupări, săraci de ideal. În pustiul lor sufletesc, oamenii noştri de artă se străduiesc să taie firul în patru după obiceiul unui Proust sau Cocteau: cercetînd cazul patologic al unei fete viţioase (Ionel Teodoreanu), al unui tînăr neînvăţat să iubească (Cezar Petrescu), al unui mongol dezrădăcinat şi tîmp (Sadoveanu), al unui degenerat singular (Rebreanu) etc., etc., etc. În vreme ce marile realităţi ale neamului se resemnează prin unghere ca nişte cenuşărese prigonite. Aşa se prezintă literatura acceptată şi

oficială." (...) În schimb, pe culmi de baricade şi în fulgere de spadă legionară se ridică şuvoi de cîntec şi de poezie, cu vînt greu de inimă vitează zugrăvit pe portativul larg şi majestuos al sufletului românesc... Din această literatură verde şi tinerească vor răsări capodoperele de muzică şi de poezie, de linie şi coloare, de artă românească autentică, fiindcă se vor naşte în furtuna luptelor, din ciocnirea credinţelor, din frămîntarea sufletelor."

(V. Popescu, alias Horia Stamatu, Anacronia literaturii române, Buna Vestire, II, nr. 279 din 4 februarie 1938, apud Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1996) Tita CHIPER

"Literatura noastră a avut o viaţă aparte, ignorînd viaţa oamenilor şi firea locurilor de pe la noi... Aşa s-a ajuns la situaţia de astăzi în punctul mort şi insipid de cultură în apogeu, cînd oamenii graşi la trup şi la suflet, se simt goi de preocupări, săraci de ideal. În pustiul lor sufletesc, oamenii noştri de artă se străduiesc să taie firul în patru după obiceiul unui Proust sau Cocteau: cercetînd cazul patologic al