La cîteva ore după ce CNN a invitat întreaga lume la tăierea moţului războiului născut cu cîteva săptămîni înainte, din eterul electronic mi-a parvenit un articol publicat în The Nation de către Edward Said şi intitulat The Clash of Ignorance. Este ipoteza mea că sursa fundamentală de conflict în această lume nouă nu va fi în primul rînd una ideologică sau economică - afirma Huntington în studiul său iniţial despre "ciocnirea civilizaţiilor". Marile diviziuni în cadrul omenirii şi sursa dominantă de conflict vor fi culturale. Această "ipoteză" oferea astfel o viziune strategică în prelungirea ideologiei războiului rece, în care Vestul se opunea - cultural de data aceasta şi nu politic şi/sau economic - restului civilizaţiilor, în principal Islamului. Ca om care a lansat în lume conceptul de orientalism, prin care atrăgea atenţia asupra modului frivol - şi uneori pervers - în care o parte întreagă a omenirii este masificată şi esenţializată ca Orient generic şi relativ omogen de către o altă parte a omenirii, Said se întreabă cu amărăciune ce poate să însemne cultura în mintea lui Huntington şi a adepţilor săi. În orice caz nu ceea ce culturile sînt în fapt, cu istoriile lor diverse şi complexe, cu diversitatea şi conflictele lor interne, pe scurt, cu tot ceea ce face viaţa reală a societăţilor. Dintr-o nevoie belicoasă de a identifica duşmanul, Huntington transformă diferenţele în esenţe şi le dispune ca piese albe şi negre pe tabla de şah a geopoliticii. Desigur, problema este că Huntington poate să aibă dreptate. De cîte ori există un interes suficient de puternic, diferenţele pot înflăcăra şi aduna sub drapelul lor mase de războinici. Dar acest război nu va fi din cauza diferenţelor culturale, ci în numele lor, nu va fi un război al culturilor, ci unul al ignoranţei culturale! A identifica un risc este una şi a promova ideea unui conflict implacabil înscris