Au avut loc luni, 15 octombrie a.c., festivităţile de deschidere a Săptămînii arhitecturii la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu", dedicate aniversării a 110 ani de cînd Asociaţia Arhitecţilor Români a decis să înfiinţeze o şcoală autonomă de arhitectură la Bucureşti. Este vorba de fapt despre un întreg an aniversar, întrucît şcoala ca atare a luat fiinţă abia anul următor, în 1892, an în care aniversăm şi 150 de ani de la naşterea personajului eponim al şcolii, Ion Mincu. La data înfiinţării şcolii, Mincu era în apogeul carierei sale de creator al stilului neoromânesc (făcuse Casa Lahovary în 1884 şi Bufetul de la Şosea drept pavilion naţional pentru Expoziţia Universală de la Paris). Înalte feţe au onorat ceremoniile. În finalul zilei, cînd - din nefericire - deja lumea era extenuată, am discutat în cadrul unei mese rotunde organizate cu sprijinul Asociaţiei "Aproape" (preşedinte: dr. Teodor Baconsky) tema "Tînărul intelectual în spaţiul public". Au participat Dan Silviu Boerescu, Petre Năstase, Sergiu Nistor, Cătălin Ţîrlea, Mihai Răzvan Ungureanu şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Mircea Vasilescu. Cum Teodor Baconsky a pregătit cu acest prilej un text percutant pe care, nădăjduiesc, îl va încredinţa tot revistei Dilema, nu anticipez aici temele de discuţie. Ceea ce aş vrea să întreb aici este, poate, o temă care ar fi meritat o atenţie mai mare de-a lungul festivităţilor. Adresarea pe care Rectorul UAUIM, prof. dr. Emil Barbu Popescu, a expus-o chiar înaltelor feţe prezente: preşedintele, ministrul Învăţămîntului, secretarii de stat de la MLPTL şi Ministerul Culturii şi Cultelor: există, mai mult poate decît în celelalte domenii de pregătire academică, o masivă scurgere de inteligenţe tinere peste graniţă. Mai înainte aşadar de a discuta despre prezenţa lor activă în spaţiul public, tema fierbinte va fi fiind cum pot fi ei convinşi să nu pă