"M-am dus, n-a vrut... m-a dat afară. Am vrut... n-a vrut. Că să nu mai vin. De ce? De ce? De ce? Cum să... dar nu. Bine să faci copiilor. Dar fata mea era a mea. Sînge din sîngele meu. M-a nenorocit, m-a lăsat la drumul mare. Că am iubit. Cum iubit? Că nu mai pot. Cum nu mai pot? Ce să fac? 200 de lei lipseau? Dădeam la leu restul, că nu vroiam... dar ea nu, că eu luam 5 bani şi că am maşină, de ce nu merg cu ea, că pe ea în căruţ am lăsat-o şi s-a vărsat borşul la ea şi a puţit cînd s-a făcut pionieră. Era mică, mică, ca o ceapă degerată şi ţipa, ţipa, dar bărbatu-meu că să pun ţuică să doarmă şi i-am pus. Nu dormeam nopţi, zile, nopţi. Şchioapă de somn, cădeam pe mestecău. Dar nu... dar ea da. Ea pe ăla îl iubeşte, că ăla, cînd se face iarna, vine la căldură şi doarme lîngă aragaz. Eu am născut-o, eu dorm în stradă. Troleibuzul nu vrea să coboare din plasă, că i-am dat o mănuşă şi a dormit. N-am bilet, ce faceţi? Ce faceţi? Şi mă lasă, mamaie, să nu te văd, că puţi. Pute mamaia, ce să faci? Pute, ce pot să nu... al dracu' a plecat cu 82 de lei şi că ia ceapă şi cartofi ca să facem mici, dar nu a venit decît beat cît putea şi a venit şi a zis: trei halbe, 15 lei, covrigi,
10 lei, bere, sticlă, 21 şi taxi, că nu dorm în străini. Un covrig la fetiţe. Nenorocitu', vagabondu', lepra, măgaru', tîmpita de mine, tîmpita de mine, tîmpita de mine. Şi eram Berbec cu ascendent în Peşte şi vrăjitoarea Geta din Cocolina mi-a dat un toc în gură, că eu i-am sărutat papucul de aur cînd venea cu caleaşca de brînză. A zis: fă, fată, marş! Am aşteptat zeci de zile şi nu mi-a dat apă cu sare. Scorbură mîncam. A venit fata mea, fata mea că, mamă, nu sta la Geta că rîde la gard şi asmute cîinii mîine. Am fugit în pădure şi acolo se auzea rîsul lui Geta. În Pipera, la polizor, era prea cald. Am fost lîngă motor şi sărea broasca, nu puteam sta. Haimana la praz, dar avea capul î
