A treia ediţie a "Sărbătorii filmului francez" a fost mai scurtă (doar trei zile), mai adunată (într-o singură sală: Elvire Popesco) şi mai bună; un film doar (din nouă) a dezamăgit: Saint Cyr, al Patriciei Mazuy - dar şi aici, performanţa Isabellei Huppert (perfectă în chip de Mme de Maintenon, cu cartea de rugăciuni în loc de bici) a salvat pelteaua (epocalo-feministă) de fadoare. Miraţi-vă: Saint-Cyr a fost un film hipercomentat (în bine!) de criticii hexagonali; responsabilii cu exportul peliculelor made in France nu pricep (?) însă că ceea ce "merge" la Paris riscă să plictisească pretutindeni altundeva. Şi, cum aceştia au un cuvînt greu de spus în orice selecţie, aşa ne-am pricopsit cu prezenţa lui în ultima "Fête du cinéma". Dar să nu ne plîngem pentru un titlu trist, mai ales că această ediţie a cuprins trei-spre-cinci comedii (A l'attaque! de Robert Guédiguian, Drôle de Félix de Jacques Martineau şi Olivier Ducastel, Meilleur espoir féminin de Gérard Jugnot, Nationale 7 de Jean-Pierre Sinapi şi Le Goût des autres de Agnès Jaoui), alături de trei thrillere solide care au fost, după gustul meu, "crema" festivalului (Merci pour le chocolat de Claude Chabrol, Sous le sable de François Ozon şi Harry, un ami qui vous veut du bien de Dominik Moll). N-am să vorbesc despre debutul în regie al lui Agnès J., pentru că filmul a intrat în reţeaua de difuzare şi promitem o cronică separată (colegul Cezar Paul-Bădescu l-a descris, inspirat, ca "reabilitarea filistinului"). N-am să spun prea mult nici despre celelalte comedii, destul de reuşite, fiecare în felul ei: filmul lui Guédiguian - o neaşteptat de ludică deconstrucţie a ideii de "comedie socială", cu cîteva momente dărîmătoare; cel al lui Martineau & Ducastel - un road-movie-care-se-vrea-musical (ca anteriorul Jeanne et le garçon formidable), poate şi puţin "conte philosophique" gen Candide-făcînd-autostopul,