Sîntem viteji, harnici, generoşi, ospitalieri. Stră-stră-moştenire pe linie dacică. Dar sîntem, totodată, veseli, zglobii, puşi pe şotii, probabil o stră-moştenire, mai recentă, pe linie romană. Conform unui enunţ al lui Mihai Ralea, poporul român dispune de un temperament fericit. Ne place să glumim şi cînd e de glumit, şi cînd nu e de glumit, şi la voie-bună, şi la necaz, şi la 1 aprilie, şi la 6 martie, şi la nunţi, şi la înmormîntări. De cînd cu atentatele teroriste, spiritul latin a început să nu mai aibă astîmpăr, să clocotească de-a dreptul. Telefoane anonime anunţă bombe la aeroporturi, tribunale, ministere, şcoli, grădiniţe. Se evacuează aeroporturile, tribunalele, ministerele, şcolile, grădiniţele, echipe de genişti scotocesc peste tot şi, fireşte, nu găsesc nimic. În acest timp, autorii farselor, cu aburii alcoolului în creier, cu dorinţe aprige de răzbunare sau, pur şi simplu, cu o bună-dispoziţie expansivă, dacă nu chiar expansionistă, se prăpădesc de rîs: ce păcăleală straşnică le-am tras! După atentatele criminale de la 11 septembrie din America, cheful de glumă al farsorilor a căpătat un nou avînt. Glumeţii sînt convinşi că o lume întreagă îşi descreţeşte fruntea, nu-şi mai încap în piele de fericire, se strică de rîs la păcălelile puse la cale de ei. Şi sînt, la rîndul lor, fericiţi. E momentul să citez din Caragiale: "Oricît s-ar părea de comună arta minţitului, artă pe care o profesează omenirea întreagă cu atîta pasiune, - prima artă frumoasă (aici trebuie avut în vedere pluralul, respectiv artele frumoase - D.S.) pe care a profesat-o speţa noastră - tot, ca orice artă, unii o fac cu mai puţin, alţii cu mai mult talent, cu mai mult sau mai puţin succes. Izvorul ei stă în acea putere nepătrunsă a spiritului, pe care o numim imaginaţiune, şi fireşte că oamenii nu sînt deopotrivă înzestraţi cu acea putere. (...) Astfel, sînt minciuni şi mistif