Despre fractali la Işalniţa Rexona şi cartofi. Dovlecei şi anemone. Zi de sfîrşit de septembrie. Capricioasă, nehotărîtă, ca o iubită. Cînd iese soarele galben şi-mi aminteşte un articol dilematic al lui Ştefan Bălan (Lumina din geam - apărut acum mai bine de-un an), cînd se porneşte, pe străzi, vîntul şi-ncepe brusc să plouă! Ziua arată atunci ca o vişină putredă şi mă încrunt la gîndul că, numai într-o astfel de zi, Radu Cosaşu ar putea găsi în coşul de rufe murdare puşca aia cu care să ţintească propriile emoţii. Numai de data asta, i-am dori să rateze. Pensionarii vorbesc despre talibani şi despre... Boţoana. Tinerii despre maşina care s-a mulat pe un copac, după ce s-a învîrtit în loc, de două ori. "Bă, ce căpăţînă a avut! A spart parbrizul! Eu am încercat cu ciocanul şi n-am putut." Şi bătrînul a cărui maşină fusese atinsă: "Bă, băiatule, unde să mă ascund, că stăteam pe trotuar! Cum mai culeg eu via!?" - rîd tinerii, povestind. Şi în curtea Mitropoliei se pregătesc, spre a fi cu vin umplute, butoaiele. Doi bărbaţi înarmaţi cu pietre şi cu o cărămidă, încearcă să doboare nuci, lîngă căminele studenţeşti. În grădina botanică, "plimbatul cîinilor este permis numai cu lesă şi botniţă". Nu o luaţi în şagă! Semnează: conducerea! Un copil mă întreabă dacă norii plouă şi-n partea cealaltă. Îi zic da, ca să scap, dar el mă întreabă dacă îngerii au găuri în acoperiş. Sigur, unii dintre ei, au. "Putem să ne uităm la ei, pe furiş?" Acum chiar că o rup la fugă! Mă opresc tocmai la Işalniţa. Un prieten îmi vorbeşte despre fractali. Mi-a arătat cîteva simulări, pe calculator, acum stăm pe trepte, în faţa casei lui. Îmi mai zice de tema de doctorat (în fizică), de bursa din Franţa (unde condiţiile n-au fost chiar grozave) şi cum instructorul lui de alpinism a pus în ultimul litru de apă pe care-l aveau, pe munte, un plic de Knorr - în care s-a dovedit a nu fi fost supa