"Şi toţi bărbăţii fi-vor marinari " -

Leonard Cohen Cerul era strălucitor de albastru deasupra apei. Muşchiul atîrna greu din chiparoşi peste bayou. În adîncimile opulente, verzi-albastre ale mlaştinii, infinitul îşi făţuia oglinzile. Fiul meu mînui cîrma cu dibăcie şi Stăpîna Vînturilor trecu pe lîngă vase noi şi lucioase sau pe lîngă bărci bătrîne şi blînde cu nume precum Reverie, Dream Catcher sau Silvia's Daydream. Pajişti proaspăt cosite, sau cu iarba crescută în devălmăşie, pline de jucării răvăşite sau cu leagăne goale, coborau pînă la debarcadere. Era duminică după-amiază şi oamenii deja plecaseră către oraş. Alţii însă trăiau prin aceste locuri şi grătarele acestora încă mai fumegau. Antenele de satelit agăţate de copaci erau toate orientate spre sporturi: Sfinţii* cîştigau, haleluia! Stăpîna Vîntului e o barcă robustă, construită în 1969, an în care, ne-a explicat Christine, vasele erau construite mai bine, mai solid, cu mai multă grijă. Ceea ce nu se poate spune şi despre lumea acelei vremi, dacă-mi aduc aminte bine. Lumea era ţăndări, temeliile ei se clătinau, naţiunea noastră era scufundată într-un război ce părea a nu se mai sfîrşi. Mulţi dintre noi am ieşit din acele vremi oleacă într-o rînă, cu velele peticite, cu carenele şubrezite. Alţii n-au mai ieşit deloc. Poate că bărcile erau mai bine construite, dar oamenii nu, deloc. Fiul meu şi Christine au condus-o pe Stăpîna Vîntului către Lacul Ponchatrain şi au desfăcut velele. O briză dulce ne-a împins un timp peste albastrul ameţitor al apelor cu chef de joacă. Apoi vîntul s-a stins şi noi ne-am legănat un timp, vorbind despre duminici şi cît de importante sînt ele. "Indiferent de ce faci în cursul săptămînii", îmi spunea odată prietenul meu Myron Katz, "adu-ţi aminte să respecţi Sabatul". Pentru el, la asta se reducea întreaga religie iudaică. Să respecţi Sabatul. Să-ţi iei o zi liberă în