1. - Lasă-mă să-ţi fac o introducere - îi spunea tapiţerul bunicii mele, înainte de a stabili un preţ. Bunica se prefăcea calmă - pentru vicleniile ei nu constituia un efort - şi-l lăsa să-i facă o introducere. Pentru tapiţer, o introducere era o călătorie fastuoasă în copilăria sa pe care el o întindea pînă la armată, unde fusese furier. Bunica, pedagogă, îl accepta concis, încercînd totuşi să-l aducă spre maturitate. Întrerupt, tapiţerul repeta: "Lasă-mă să-ţi fac o introducere" - şi continua povestea exact din punctul acela, cînd el găsise o fată într-un sat cu exantematic şi-i făcuse o masă şi un scaun fără microbi, "poţi să-mi spui ce preţ i-am cerut?". Bunica, tot mai perfidă, nu-i răspundea. Tapiţerul triumfa: "Erau nepreţuite, doamnă!". Introducerea lui ţinea morţiş să sublinieze că numai el ştie pe lumea asta ce-i acela un lucru nepreţuit. Bunica se enerva şi-l soma să-i spună exact cît o va costa schimbarea tapetului din hol: "lasă-mă...", se ruga tapiţerul, "nu te las!", bătea bunica în parchet, cu bastonul. "Dacă nu mă laşi - ameninţa domnul Wilhelm - nu pot stabili nici un preţ". Bunica, avînd limitele ei, nu pricepea legătura evidentă dintre introducere, inspiraţie şi preţ, aşa că interveneam eu, strigînd: - Lasă-l, şi la şcoală orice trebuie să aibă o introducere, un mijloc şi un sfîrşit! Domnul Wilhelm venea după mine şi mă mîngîia pe creştet: - Bravo, bravo! Pentru nepotul dumitale îţi voi face un preţ foarte mic. Şi, pe un preţ rezonabil, el punea un tapet abundent înflorat, dar nu ridicol, aproape gratis repara şi cîte un fotoliu, desfundat ciclic sub apăsarea unei verişoare îndepărtate a bunicii - venea săptămînal tocmai din Obor -, aşa-zisa tanti Mina. Finisînd lucrarea, domnul Wilhelm mai cerea dreptul la o introducere pentru final, pentru plecare, bunica îl alunga exasperată: "gata, gata, m-ai înnebunit!", dar nu era nici o nebunie în ce