note pe marginea unui "portret al creştinismului european" Miezul cărţii dl Teodor Baconsky este orchestrat responsorial: capitolul despre Ortodoxie e secondat de unul despre Catolicism şi adună laolaltă eseuri şi conferinţe redactate mai ales pentru un public internaţional (cel mai adesea italian). Cu excepţia a două subtile şi mai ales reuşite "încercări" portretistice, dedicate memoriei părintelui D. Stăniloae şi a pictorului H. Bernea, ambele capitole ale cărţii se concentrează asupra acelor detalii care au sedimentat reciproc, în istoria Răsăritului şi a Apusului, suma complexă de anxietăţi, suspiciuni, turbulenţe şi apropieri dintre cele două mari Biserici ale Europei. Ele pot fi citite şi ca reportaj al activităţii asidue a fostului ambasador la Vatican, dedicat unei nobile şi dificile cauze ecumenice, administrate însă mai ales cu instrumentele diplomaţiei politice şi culturale. Dacă cititorii din diaspora ar putea descoperi, în aceste pagini, profilul unui nou ethos eclezial care convoacă la o mai activă solidaritate cu "comunitatea de mântuire" (Biserica) şi, respectiv, "comunitatea de destin" (neamul), cei de "acasă" au şansa participării la o terapeutică "demitologizare" a "marii naraţiuni" de legitimare a Bisericii Ortodoxe Române, fixată foarte adesea în cadrele unui stînjenitor filetism cojugat cu obedienţe circumstanţiale. Ce este şi ce nu este BOR în raport cu Statul român şi cu celelalte Biserici creştine? - o întrebare recurent pusă de autor în partea centrală a cărţii. În rezumat, pentru distilarea prospectivă a unor răspunsuri la această interogaţie, autorul invită la o "cultură a contractului şi la o artă a dialogului fără de care pretinsa noastră europenitate - ca şi inflamatul nostru orgoliu confesional - se irosesc într-un vacarm steril". T. Baconsky insistă în repetate rînduri, fructificîndu-şi probabil experienţa diplomatică, as