În 53 de ani de existenţă, premiile Emmy nu s-au amînat niciodată. S-a întîmplat prima oară săptămîna aceasta, cînd deschiderea oficială a frontului din Afganistan a pus pe planul doi orice preocupare nelegată de ţinte, rachete de croazieră şi terorişti bărboşi bîntuind prin munţi. Într-o lume care aşteaptă deja răspunsul lui Ben Laden la atacul american, ghinionul Emmy-urilor a trecut aproape neobservat. Cînd, de fapt, pierderea acestei distracţii (şi a altora ca ea) este adevărata lovitură pe care a dat-o exagerat de credinciosul mr. Ben. Dincolo de el, adevărata înfrîngere, nu e neapărat a Americii, ci mai degrabă a unei provincii culturale cunoscută îndeobşte sub numele de Hollywood. O instituţie care - spre deosebire de World Trade Center - nu ne poate cere prezumpţia de nevinovăţie, necunoscută de altfel în producţiile sale. În fond, primul foc de revolver (cu capse) tras în acest război s-a întîmplat de mult, în filme precum Rambo ori Top Gun. Iarăşi, cu mult înainte ca teroriştii islamici să se gîndească să ia lecţii de zbor, actorii care le jucau rolul au bombardat (plan-detaliu, mîna pe buton) zeci de ţinte de carton şi au împrăştiat ketchup pe sute de figuranţi nevinovaţi. Tot ei au jurat - în prim-plan, cu o grimasă îndelug exersată şi cu mult înaintea lui Ben Laden - să se răzbune pe America. Măcelul acesta virtual a fost distribuit în lumea întreagă, inclusiv în ţările arabe - acolo unde, de mai bine de 20 de ani, spectatorii trăiesc fiorul de a vedea că sălbaticul ucigaş din filmele cu subiect oriental se numeşte invariabil, Muhammad sau Ahmed. Şi că, spre deosebire de americanii drăguţi şi deschişi la ten, el e urît, negricios şi, vorba bancului, a făcut facultatea pe sponci în România. Să ne mirăm că astăzi mulţi musulmani respectabili din ţările arabe resping cultura americană, aşa cum se prezintă ea, adică la kilogramul de peliculă? Sigur,