cîteva opinii despre articolul domnului Teodor Baconsky "Spiritul cruciadei şi nesimţirea religioasă" (nr. 448)
Din extraordinarul articol al dlui Baconsky am aflat, cu melancolie, următoarea inedită: a fi antiglobalist înseamnă a susţine terorismul. "Specialiştii" ar fi distins, între mai multe tipuri de terorism, şi pe "acela care propune o emancipare globală a popoarelor (mai ales sărace) faţă de tirania capitalismului multinaţional (aşa-numitul «popor de la Seattle»)". Ca urmare, simpatizant al antiglobalizării = simpatizant al terorismului. Dle Baconsky, dvs., conservator fiind, detestaţi un anumit tip de "stîngă"; eu, radical, îmi permit să iubesc deopotrivă de mult un anumit tip de "dreaptă". Cu această iubire în minte, nu credeţi că am putea spune ceva despre inteligenţa "specialiştilor" în cauză? Şi-apoi, punctul de plecare al articolului dvs. fusese nenorocirea de la 11 septembrie; or, teroriştii aceia nu erau atei, agnostici, revoluţionari, gînditori sau militanţi de stînga, ci fanatici religioşi... Orice conservator se luptă tradiţional cu 1789. Dvs. incriminaţi pe bună dreptate un anumit dogmatism maniheic al stîngii, pretenţia revoluţionarilor "că numai ei deţin instrumentele sociale ale progresului": "Însă nimeni nu poate demonstra că, fără evenimentele din 1789 şi 1989, homo religiosus nu ar fi descoperit, singur, căile unei revoluţii nerevoluţionare. (...) Şi am fi putut inventa chiar mai mult: un echilibru mai puţin instabil, un sistem internaţional mai puţin ipocrit, o etică mai puţin egocentrică şi un umanism mai puţin demagogic". Dar oare, dle Baconsky, ar fi putut "perucile" să impună încă de atunci aceste evoluţii structurale (într-un sistem care nu ţinea decît să se eternizeze) fără violenţe, ucazuri şi constrîngere? Ar fi abandonat ele, cum gratia, retorica dreptului divin, în favoarea conceptului de drept natural, care defineşte
