Contrajurnal de tabara de la Mare (ca la Mica)
si de la Durau… (ca la Dubun)
Motto : „Si pentru ca sintem la Iasi am sa citez o fraza aproape toata din Creanga“
(Miron Kiropol, viitor redactor-sef al Convorbirilor literare)
Daca privesti poza poetului Stoiciu din Convorbiri literare din toate numerele iti zici: Uite, ce ins intelectual. Nu are barba ca Gellu si scrie Contrajurnal. Eu, de pilda, daca ma uit la o poza de-a mea imi zic: poate ca poetul moralist Stoiciu a vrut sa spuna Pseudojurnal…
Contrajurnalul Stoiciu nu-l mai lasi din mina. Eu l-am citit de vreo sase ori si m-a apucat o tristete nemarginita cind l-am terminat, vrind parca sa nu se mai sfirseasca niciodata. Numai atit? Da, vroiam sa nu se mai termine, sa continue la nesfirsit, era palpitant ca Rocambole, era incitant ca Petru Culianu, era adinc ca Cioran, era mai ceva ca meditatiile filozofilor Panaite si Spiridon la un loc. Suprarealist, absurd, ba chiar si existentialist-focsanean: era, era, era…! Va las sa va extaziati, cititorilor…
„Pustiul cel mic al lui R.A., de vreo opt ani, freamata indragostit de trupa 3 Sud-Est… Or, cind o vede pe cea de la 4 Nord-Vest e gata sa lesine.“ Sint tulburat. Stoiciu ne tine in suspans, e subtil, ironic, moralist, constata „siderat“ (Doamne!) ca familia Stoiciu din Canada cumpara casete cu manele. Din cauza asta a stat continuu sase ore ba pe rogojina, ba in apa marii, speriindu-si sotia. „A inceput cu sfirsitul!“. „A iesit intr-o simbata si – tisti! – a lasat totul balta si a fugit pe plaja la ora 13“ (ghinion!) sa profite de „soarele care a doua zi ar fi putut sa intre in nori“ (nenorocitul… Soarele! n.m). Chestia asta cu scaldatul i-a „scos peri albi“ (sic!). Noi stim ca poetul Stoiciu cam de vreo douazeci si mai bine de ani are peri albi. De unde sa mai scoata el altii, de la Cassian?
Dupa ce a st
