Borges, autorul Cartii de nisip, a avut-o, printre puzderiile de intuitii care captau pinzele freatice ale metafizicii, si pe aceasta: „Banuiesc ca scurgerea timpului si timpul constituie un singur mister si nu doua“. Banuiala lui Borges a devenit obiect de eseu enciclopedist la patriarhul literaturii germane contemporane, Ernst Jünger. Cartea lui despre ceasul de nisip a fost de curind talmacita in romaneste, pentru Editura ieseana Polirom, de catre Viorica Niscov, autoare a mai multor traduceri din „poliedrica“ opera a centenarului Jünger. Das Sanduhrbuch a fost scrisa la 59 de ani si a aparut in original in 1954, tocmai la mijlocul de stringere a celor doua jumatati de secol si de viata ale autorului. Exista o referinta dureros ironica la segregarea Germaniei: „Va veni ziua in care asemenea discordie a nisipurilor se va numara printre curiozitatile istoriei noastre“, scria Jünger. Caci nisipul din regiunea Dresdei lipsea pentru mica productie de sticla suflata a RFG-ului. Zeci de alte amanunte erudite despre istorie, economie, stiinta si mai ales de istorie a tehnicii ofera minunata carte a lui Jünger in jurul dispozitivelor de masurat timpul. De fapt, in filigranul ei, cartea ceasului de nisip depune o subtila marturie asupra filozofiei personale a timpului la aceasta fascinanta si contradictorie constiinta a secolului XX, Ernst Jünger, care a trait in acolada unui veac intreg, cu o intelegere lenta si vasta a istoriei si a naturii. Elogiul romantic-iluminist pe care-l face masurarii timpului prin nisiparnita ne prilejuieste, cu ajutorul diferentelor proxime de celelalte dispozitive, un periplu prin folozofia stiintei. Din cind in cind transpare printre rinduri armatura profunda a optiunii sale antimecaniciste. Citam finalul de capitol dedicat efortului tehnologic de precizie: „Nimic nu e mai inconsecvent decit consecventa deplina, caci ea produce fenomene artifi