Se da o seara de septembrie, ploioasa si rece. Ne aflam in gara municipiului Orastie; gara a fost de curind renovata, in asa fel incit nu exista un tabel cu mersul trenurilor, in schimb s-a pus de-un bar nonstop. Cu citeva secunde inainte de sosirea garniturilor, la niste megafoane bune de muzeu, o voce ciriita anunta ce vine, de unde si incotro porneste. De-o pilda, in seara de septembrie cu pricina, se zgirie fonic anuntul cum ca intirzie 40 de minute acceleratul Timisoara-Iasi; mare bucurie mare pe pilcul de calatori, ce porneste, cu mic, cu mare, la barul nonstop, sa treaca vremea. Si vremea trece, si mai ciriie vocea ca urmeaza alte 70 de minute de asteptare, ca s-au rupt niste fire undeva pe linie. De data asta nu mai gonesc toti catre nonstop, mai putini, dupa posibilitati, ramin destui sa contemple norii ploiosi si cei citiva plopi, dar ii contempla de jos in sus, ca stau sub copaci, sa nu-i ude ploaia. Citiva se aventureaza sa vada orasul, tot e vreme berechet; se pot vedea detaliile unui oras de provincie, blocuri, partere cu magazine de tot felul, piete pustii, olteni gata sa se culce pe linga mormanele de pepeni, centrul vechi, dotat cu o catedrala zvelta (pentru stilul ortodox) si perechi rare de plimbareti. De toate se pot vedea, dar o librarie – ba. La intrebarea adresata unui domn cu plete pe aceasta tema, ti se raspunde ca despre asa ceva nici nu poate fi vorba, au fost doua, acum in respectivele incinte se vind whisky, sapunuri fine si chiloti. Si cind te gindesti ca toti am invatat la scoala despre Palia de la Orastie! Dar acum nu se mai stie. Ce se stie de pe mai fiecare stilp este urmatorul anunt:

„Discoteca Atlantic

organizeaza in fiecare

Joi si Duminica

incepind cu orele 22

Chef Cu Manele

100% romanesc

Distractie garantata

cu cele mai tari manele

si ultimele hit-uri

din muzica romaneas