Era spre seară. Mai putea

Să-şi ducă sufletul în spate?

Picioarele slăbite-abia

Lipeau pe praf tălpile late.

Dar gleznele-i vibrau subţiri!

I le-ngrijea roua de cînd,

Printre şerpi, arbori şi zefiri,

Carnea şi-a rupt şi, surîzînd,

în truda şi în joaca sa,

A strîns de jos razele sparte.

Era spre seară. Mai putea

Să-şi ducă sufletul în spate...

Era spre seară. Mai putea

Să-şi ducă sufletul în spate?

Picioarele slăbite-abia

Lipeau pe praf tălpile late.

Dar gleznele-i vibrau subţiri!

I le-ngrijea roua de cînd,

Printre şerpi, arbori şi zefiri,

Carnea şi-a rupt şi, surîzînd,

în truda şi în joaca sa,

A strîns de jos razele sparte.

Era spre seară. Mai putea

Să-şi ducă sufletul în spate...