Bibliograf, lexicograf, istoric literar şi comparatist de reputaţie internaţională, Alexandru Ciorănescu, născut în 1911 la Moroeni şi decedat în 1999 la Santa Cruz de Tenerife, provine dintr-o familie care a mai dat literaturii române alţi doi scriitori cunoscuţi: poetul şi traducătorul Ion I. Ciorănescu (mort la 21 de ani) şi George Ciorănescu-istoric, politolog, poet, traducător, plecat din ţară la Paris, apoi la München, unde a şi murit în 1993. A fost timp de un deceniu redactor-şef la Radio Europa Liberă din München şi fondatorul cenaclului şi revistei "Apoziţia".

Alexandru Ciorănescu s-a stabilit în străinătate în 1946, mai întâi tot la Paris, apoi din 1948 în Tenerife, unde a fost timp de decenii profesor la Universitatea din La Laguna, precum şi visiting professor la Bahia Blanca, Londra şi Oxford.

Umbrită de activitatea ştiinţifică, beletristica sa, redactată parţial în româneşte şi nu foarte amplă, cuprinde două volume de versuri (Atlantic, Santa Cruz de Tenerife, 1950, şi Biografie pentru rândunele, Santa Cruz de Tenerife, 1952), piesele de teatru Au revoir monsieur Ange, Paris, 1954, Don Carlos de Viana, Paris, 1954, şi două romane Le couteau vert, Paris, 1963, şi Care Daniel?, Bucureşti, 1995.

Alexandru Ciorănescu a mai scris şi un număr de povestiri insolite, în care fantezia macabră se îmbina cu umorul, strânse de scriitor în volumul, rămas în cea mai mare parte inedit, Guignol triste şi semnat cu pseudonimul Alexandre Treize. Cartea, numărând 137 de pagini dactilografiate şi redactată în limba franceză, cuprinde 12 proze, de dimensiuni variabile, dintre care 2-3 au apărut în revistele româneşti din exil. Ea a fost încredinţată de autor, la ultima sa vizită în România, regretatei Donca Teodorescu, pe atunci redactor la editura Cartea Românească. La rândul ei, mi-a oferit-o spre traducere (colaborasem excelent cu ea la pregăti